dimerizare

dimeriza vt [At: DN3 / Pzi: ~zéz / E: fr dimériser] A face ca două molecule să formeze un dimer (2).

dimerizáre sf [At: DER / Pl: ~zắri / E: dimeriza] 1 (Îs) Reacție de ~ Reacție chimică de formare a unui dimer (2). 2 Reacție principală de combinare a doi radicali liberi sau a două molecule în fază gazoasă.

dimerizáre s. f., g.-d. art. dimerizắrii

dimerizá vb., ind. prez.3 sg. dimerizeáză

dimerizáre s. f., g.-d. art. dimerizării

DIMERIZÁ vb. I. tr. A face ca două molecule să formeze un dimer. [< fr. dimériser].

DIMERIZÁRE s.f. Acțiunea de a dimeriza. ◊ Reacție de dimerizare = reacție chimică de formare a unui dimer. [< dimeriza].

DIMERIZÁ vb. tr. a face ca două molecule să formeze un dimer. (< fr. dimériser)