dietă

diétă¹ sf [At: CANTEMIR, I. I. I, 210 / P: di-e~ / Pl: ~te / E: fr diète, ngr δίαιτα] 1 (Med) Regim alimentar special recomandat de medic în scop terapeutic sau pentru menținerea sănătății Si: regim. 2 (Pex) Regim de viață ordonat.

diétă² sf [At: CAROL XII, 31^r/24, ap. DLR ms / P: di-e~ / Pl: ~te / E: fr diète, lat dieta] 1 Adunare legislativă (în feudalism și unele state moderne). 2 (Pex) Adunare reprezentativă cu caracter politic. 3 (Reg) Guvern.

DIÉTĂ¹, diete, s. f. Regim alimentar care elimină sau limitează consumul unor alimente sau băuturi în scop profilactic sau terapeutic. [Pr.: di-e-] – Din fr. diète.

DIÉTĂ², diete, s. f. (În Evul Mediu) Adunare politică, organ reprezentativ al claselor privilegiate. ♦ (În unele state contemporane) Adunare legislativă. [Pr.: di-e-] – Din fr. diète, lat. dieta.

DIÉTĂ¹, diete, s. f. Regim alimentar special, recomandat în caz de boală, pentru păstrarea sănătății, scăderea greutății corporale etc. [Pr.: di-e-] – Din fr. diète.

DIÉTĂ², diete, s. f. (În evul mediu și în unele state contemporane) Adunare legislativă; p. ext. adunare politică reprezentativă. [Pr.: di-e-] – Din fr. diète, lat. dieta.

DIÉTĂ¹, diete, s. f. (Adesea construit cu verbele «a ține», «a urma») Regim alimentar special pentru cazuri de boală sau pentru păstrarea sănătății. Vino cu mine la țară și urmează dieta care o urmez eu. NEGRUZZI, S. I 207.

DIÉTĂ², diete, s. f. (În feudalism și în unele țări capitaliste) Adunare legislativă; p. ext. adunare politică reprezentativă. În anul 1711, în dieta de la Sătmar, nobilii au acceptat stăpînirea habsburgică, păstrînd o serie de privilegii politice. IST. R.P.R. 267. Polonia de mai mult de 180 de ani era în pace cu turcii și Zamoisky, care avea înrîurire în dietă... înduplecă pe toți la părerea sa d-a ține pace cu turcii. BĂLCESCU, O. II 35.

diétă (regim alimentar, adunare legislativă) (di-e-) s. f., g.-d. art. diétei; pl. diéte

diétă (regim alimentar, adunare legislativă) s. f. (sil. di-e-), g.-d. art. diétei; pl. diéte

DIÉTĂ s. v. regim.

DIÉTĂ¹ s.f. Regim alimentar special, recomandat în cazul unei boli sau pentru menținerea sănătății; (p. ext.) regim de viață ordonată. [Pron. di-e-. / < fr. diète, cf. lat. diaeta, gr. diaita – regim].

DIÉTĂ² s.f. Adunare legislativă (în feudalism și în unele state moderne); (p. ext.) adunare reprezentativă cu caracter politic. [Pron. di-e-. / < fr. diète, cf. gr. diaita – regim].

DIÉTĂ¹ s. f. regim alimentar special, recomandat în cazul unei boli sau pentru menținerea sănătății. (< fr. diète)

DIÉTĂ² s. f. (în unele state feudale și capitaliste) adunare legislativă; (p. ext.) adunare politică reprezentativă. (< fr. diète, lat. dieta)

DIÉTĂ ~e f. Regim alimentar special, recomandat de medici în scopuri terapeutice sau pentru scăderea greutății corpului. [Sil. di-e-] /<fr. diete

dietă f. 1. întrebuințarea regulată de tot ce poate păstra sănătatea; 2. abținere dela hrană, în caz de boală.

Dietă f. adunare în care se discută afacerile publice, în unele State: Dieta germanică, Dieta Ungariei.

* 2) diétă f., pl. e (mlat. diéta, d. dies, zi). Adunare politică, parlament provincial (ca’n Ungaria, și’n Bucovina odinioară): Luther a compărut înaintea dieteĭ de la Worms.

* 1) diétă f., pl. e (vgr. diaita, regim. d. diaitáo, nutresc, trăiesc). Abstinență de mâncare din cauză de boală, regim alimentar: a pune un bolnav la dietă, a trăi cu dietă. Dietă lactată, cînd te nutreștĭ numaĭ cu lapte. Dietă idrică, cînd beĭ numaĭ apă și nu mănîncĭ nimica (ceĭa ce n’ai voĭe să facĭ maĭ mult de 48 de ore).

DIETĂ s. regim, (înv.) cumpăt, post. (Ține ~ severă.)

diétă, diete, s.f. – Parlament regional; adunare legislativă. În Transilvania, Dieta a funcționat între sec. XVI și XIX. – Din fr. diéte „dietă, regim”, lat. dieta (DEX, MDA); lat. dieta < lat. dies „zi” (Scriban).

DIÉTĂ² (< fr., lat. m.) s. f. 1. Veche adunare politică în unele state din centrul și estul Europei, organ de reprezentare a stărilor privilegiate (ex. Dieta Imperiului German, Dieta celui de-al II-lea Reich și a Republicii de la Weimar, Dieta Poloniei, Dieta Transilvaniei ș.a.). 2. Nume dat adunărilor câtorva ordine religioase.