dezvoalbere

dezvoálbe (a ~) (rar) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. dezvólb

dezvoálbe vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. dezvoálb

DEZVOÁLBE, dezvólb, vb. III. (Înv.) 1. Tranz. A dezvolta, a extinde. 2. Refl. (Despre flori) A se deschide. ◊ (În sint.) Floare dezvoaltă = floare cu petalele desfăcute. [Part. dezvólt, -oáltă] (din lat. *disolvĕre (Candrea); dublet al formei neolog. dezvolta, format pe baza part. dezvolt, la fel ca it. svoltare din svolgere (Scriban))

dezvólb, -vólt, a -voálbe v. tr. (lat. *disvólvere, a desfășura. -Se conj. ca învolb. V. dezvolt). Desfășor: a dezvoalbe sfoara. Dezvolt. V. refl. Mă desfășor. Mă dezvolt: florile se dezvolb. – La Dej, el dezvoalse, el desfășură, desfăcu, și a -olbí.