dezinfectare

dezinfectá [At: PROT. – POP., N. D. / S și: (înv) desi~ / Pzi: ~téz / E: fr desinfecter] 1 vt (Chm; îvr) A neutraliza. 2-3 vtrp (C.i. medii biologice sau obiecte) A (se) supune unei dezinfecții Si: a (se) steriliza, (reg) a dezinficia.

dezinfectáre sf [At: CONTEMPORANUL, I, 248 / S și: (înv) desi~ / Pl: ~tắri / E: dezinfecta] 1 (Chm; îvr) Neutralizare. 2 (Rar) Împrospătare a aerului dintr-o încăpere Si: dezinfectat¹ (2), dezinfecție. 3 Operație destinată distrugerii microorganismelor patogene vii din medii biologice sau de pe diverse obiecte pentru a împiedica propagarea bolilor contagioase la oameni, la animale sau la plante Si: dezinfectat¹ (3), dezinfecție, sterilizare.

DEZINFECTÁ, dezinfectez, vb. I. Tranz. A distruge germenii patogeni din afara organismului, pentru a împiedica orice contaminare. – Din fr. désinfecter.

DEZINFECTÁRE, dezinfectări, s. f. Acțiunea de a dezinfecta și rezultatul ei; dezinfecție. – V. dezinfecta.

DEZINFECTÁ, dezinfectez, vb. I. Tranz. A distruge germenii patogeni din afara organismului, pentru a împiedica orice contaminare. – Din fr. désinfecter.

DEZINFECTÁRE, dezinfectări, s. f. Acțiunea de a dezinfecta și rezultatul ei; dezinfecție. – V. dezinfecta.

DEZINFECTÁ, dezinfectez, vb. I. Tranz. A distruge microbii sau paraziții animali și vegetali (de pe obiecte, din încăperi sau din locuri infectate). Două zile spitalul fusese spălat, măturat... dezinfectat. C. PETRESCU, Î. II 70.

DEZINFECTÁRE, dezinfectări, s. f. Acțiunea de a dezinfecta; operație de distrugere a microbilor sau a paraziților animali și vegetali.

!dezinfectá (a ~) (a distruge germenii patogeni) (de-zin-/dez-in-) vb., ind. prez. 3 dezinfecteáză

!dezinfectáre (de-zin-/dez-in-) s. f., g.-d. art. dezinfectắrii; pl. dezinfectắri

dezinfectá vb. (sil. mf. dez-), ind. prez. 1 sg. dezinfectéz, 3 sg. și pl. dezinfecteáză

dezinfectáre s. f. (sil. mf. dez-), g.-d. art. dezinfectării; pl. dezinfectări

DEZINFECTÁ vb. (MED.) 1. a curăța. (A ~ o plagă.) 2. v. steriliza.

DEZINFECTÁRE s. (MED.) 1. dezinfecție. (~ unei plăgi.) 2. v. sterilizare.

A dezinfecta ≠ a infecta

Dezinfectare ≠ infectare

DEZINFECTÁ vb. I. tr. A distruge microorganismele animale și vegetale producătoare de boli. [Cf. fr. désinfecter].

DEZINFECTÁRE s.f. Acțiunea de a dezinfecta și rezultatul ei; dezinfecție. [< dezinfecta].

DEZINFECTÁ vb. tr. a distruge germenii patogeni din afara organismului, în scopul împiedicării contaminării. (< fr. désinfecter)

A DEZINFECTÁ ~éz tranz. (spații, suprafețe, produse alimentare etc.) A trata cu un dezinfectant. /<fr. désinfecter

dezinfectà v. a distruge aerul rău, miasmele, germenii infecțioși.

* dezinfectéz v. tr. (fr. désinfecter). Curăț aeru, distrug microbiĭ: a dezintecta o cameră, un bricĭ.

* dezinfecțiúne f. (fr. désinfection). Acțiunea de a dezinfecta. – Și -écție, dar maĭ des -ectáre.

DEZINFECTA vb. (MED.) 1. a curăța. (A ~ o plagă.) 2. a steriliza. (A ~ un mediu.)

DEZINFECTARE s. (MED.) 1. dezinfecție. (~ unei plăgi.) 2. dezinfecție, sterilizare. (~ unui mediu.)