dezghioca

dezghioca vt [At: (a. 1600), ap. TDRG / V: (îvr) dojdocá / Pzi: ~ghióc / E: ml *diglubicare] 1 A desface și a îndepărta învelișul anumitor fructe sau legume. 2 A scoate un fruct din coajă sau boabele dintr-o păstaie. 3 A desface pănușile sau boabele de pe știuletele de porumb.

DEZGHIOCÁ, dezghióc, vb. I. Tranz. A deschide, a desface și a îndepărta învelișul anumitor fructe sau legume; a scoate un fruct din coajă sau boabele dintr-o păstaie. ♦ A desface pănușile sau boabele de pe știuletele de porumb. – Cf. ghioacă.

DEZGHIOCÁ, dezghióc, vb. I. Tranz. A deschide, a desface și a îndepărta învelișul anumitor fructe sau legume; a scoate un fruct din coajă sau boabele dintr-o păstaie. ♦ A desface pănușile sau boabele de pe știuletele de porumb. – Lat. *disglubicare.

DEZGHIOCÁ, dezghióc, vb. I. Tranz. (Cu privire la învelișul unor fructe sau legume) A deschide, a desface, a îndepărta pentru a scoate miezul sau boabele din interior. Sabina, nepăsătoare, începu să dezghioace coaja unei castane. C. PETRESCU, C. V. 117. ◊ Refl. Culesul fasolelor se face prin august, cînd aproape toate păstările s-au uscat și cînd unele dintr-însele... încep a se dezghioca sau a se desface singure. PAMFILE, A. R. 185. ♦ (Cu privire la porumb) A desface pănușile sau boabele de pe știulete; a desfăca. Și-mi aduc aminte că odată, noaptea la o clacă de dezghiocat păpușoi, i-am scos Măriucăi un șoarec din sîn. CREANGĂ, A. 63. – Pronunțat: -ghio-.

!dezghiocá (a ~) (-ghi-o-) vb., ind. prez. 3 dezghioácă; conj. prez. 3 să dezghioáce

dezghiocá vb. (sil. -ghio-), ind. prez. 1 sg. dezghióc, 3 sg. și pl. dezghioácă; conj. prez. 3 sg. și pl. dezghioáce

DEZGHIOCÁ vb. 1. (înv. și pop.) a smicura, (reg.) a cura, (Mold.) a deciocăla, (prin Transilv.) a deciurica. (A ~ porumbul de pe știuleți.) 2. (prin Olt. și Munt.) a tecui. (A ~ fasolea.) 3. (reg.) a scobi. (A ~ alune.)

A DEZGHIOCÁ dezghióc tranz. 1) (păstăi) A desface pentru a scoate boabele. 2) (prune, caise etc.) A desprinde de pe sâmbure. 3) (știuleți de porumb) A curăța de grăunțe. /<lat. disglubicare

desghiocà v. 1. a curăți de ghioacă, a desface de coaja verde, de teci sau păstăi: clacă de desghiocat păpușoiu CR; 2. fig. a seca de puteri, a bate cumplit.

dezghĭóc, a -á v. tr. (de la găoace, ghioc). Est. Curăț de găoace, de pănușĭ, desfac: el dezghĭoacă, vrea să dezghĭoace popușoĭ. V. dezgheur.

DEZGHIOCA vb. 1. (înv. și pop.) a smicura, (reg.) a cura, (Mold.) a deciocăla, (prin Transilv.) a deciurica. (A ~ porumbul de pe știuleți.) 2. (prin Olt. și Munt.) a tecui. (A ~ fasolea.) 3. (reg.) a scobi. (A ~ alune.)