dezambreiat

dezambreia vt [At: DEX-S / P: ~e-ia / Pzi: ~iéz / E: dez- + ambreia] A scoate din ambreiaj.

dezambreiát, ~ă a [At: DEX-S / Pl: ~ați, ~e / E: dezambreia] Care a fost scos din ambreiaj.

DEZAMBREIÁ, dezambreiez, vb. I. Tranz. A scoate din ambreiaj. [Pr.: -bre-ia] – Pref. des- + ambreia.

DEZAMBREIÁT, -Ă, dezambreiați, -te, adj. Care a fost scos din ambreiaj. [Pr.: -bre-iat] – V. dezambreia.

DEZAMBREIÁ, dezambreiez, vb. I. Tranz. A scoate din ambreiaj. [Pr.: -bre-ia] – Dez- + ambreia.

DEZAMBREIÁT, -Ă, dezambreiați, -te, adj. Care a fost scos din ambreiaj. [Pr.: -bre-iat] – V. dezambreia.

*dezambreiá (a ~) (de-zam-bre-ia/dez-am-) vb., ind. prez. 3 dezambreiáză, 1 pl. dezambreiém (-bre-iem), imperf. 3 sg. dezambreiá; ger. dezambreínd

dezambreiá vb. → ambreia

DEZAMBREIÁ vb. tr. a scoate din ambreiaj. (< dez- + ambreia)