dexteritate

dexteritáte sf [At: GHICA, C. E. I, 289 / Pl: ~tắți / E: fr dextérité] 1 Capacitate de a îndeplini corect și cu ușurință o muncă (fizică) Si: abilitate, dibăcie, iscusință, îndemânare. 2 (Îlav) Cu ~ Cu mare ușurință. 3 (Îal) Degajat. 4 (Iuz) Obiect de învățământ având ca scop dezvoltarea însușirilor artistice și a îndemânării practice a elevilor.

DEXTERITÁTE, (2) dexterități, s. f. 1. Abilitate, dibăcie, îndemânare (fizică). 2. (Ieșit din uz) Obiect de învățământ (desen, muzică, caligrafie, gimnastică, gospodărie, lucru de mână) având drept scop să dezvolte însușirile artistice și îndemânarea practică a elevilor. – Din fr. dextérité, lat. dexteritas, -atis.

DEXTERITÁTE, (2) dexterități, s. f. 1. Abilitate, dibăcie, îndemânare (fizică). 2. (Ieșit din uz) Obiect de învățământ (desen, muzică, caligrafie, gimnastică, gospodărie, lucru de mână) având drept scop să dezvolte însușirile artistice și îndemânarea practică a elevilor. – Din fr. dextérité, lat. dexteritas, -atis.

DEXTERITÁTE, (2) dexterități, s. f. 1. Abilitate, dibăcie, îndemînare. Toate acestea învăluite într-un văl de legendă... și de cabală pe care bătrînul îl plimba cu dexteritate și cu convingere. GALACTION, O. I 484. Un picolo... distribui cu dexteritate farfurioarele. C. PETRESCU, Î. I 4. 2. (Ieșit din uz) Materie de învățămînt (desen, muzică, caligrafie, gimnastică, gospodărie, lucru de mînă) avînd drept scop să dezvolte însușirile artistice și îndemînarea practică a elevilor.

dexteritáte s. f., g.-d. art. dexteritắții; (obiecte de învățământ) (înv.) pl. dexteritắți

dexteritáte s. f., g.-d. art. dexterității; (materii de învățământ) pl. dexterități

DEXTERITÁTE s. v. îndemânare.

DEXTERITÁTE s.f. Dibăcie, îndemânare, abilitate. ♦ (În trecut) Fiecare dintre disciplinele de învățământ considerate de mai mică importanță (muzica, desenul etc.). [Cf. fr. dextérité, lat. dexteritas].

DEXTERITÁTE s. f. 1. dibăcie, îndemânare, abilitate. 2. (în trecut) fiecare dintre disciplinele de învățământ considerate de mai mică importanță (muzica, desenul etc.). (< fr. dextérité, lat. dexteritas)

DEXTERITÁTE f. Caracter dexter; calitate de a face totul cu ușurință și pricepere; îndemânare; iscusință; dibăcie; abilitate; măiestrie. /<fr. dextérité, lat. dexteritas, ~atis

dexteritate f. îndemânare.

* dexteritáte f. (lat. dextéritas, -átis, d. dexter, drept, îndemănatic). Îndemănare, abilitate.

DEXTERITATE s. abilitate, destoinicie, dibăcie, ingeniozitate, iscusință, isteție, istețime, îndemînare, pricepere, știință, talent, ușurință, (pop.) meșteșug, meșteșugire, (înv. și reg.) meșterie, (reg.) apucătură, pricepuție, (înv.) iscusire, marafet, practică. (Are o mare ~ în mînuirea...)