devălmaș

devălmáș, ~ă [At: CARAGEA, L. 36/13 / V: (îrg) daval~, dăv~ / Pl: ~i, ~e / E: de-a valma + -aș] (Înv) 1 sm Persoană care stăpânea în comun o suprafață de teren, un bun etc. Si: coproprietar. 2 sm (Pex) Părtaș la o afacere. 3-4 sm, a (Proprietar, colectivitate) care stăpânește în comun o proprietate. 5 a (Rar; d. proprietăți) Care este stăpânită în comun de mai mulți proprietari.

DEVĂLMÁȘ, devălmași, s. m. Persoană care stăpânea în devălmășie cu altele o suprafață de teren; p. ext. părtaș la o afacere. ◊ (Adjectival) Țăran devălmaș. – De-a valma + suf. -aș.

DEVĂLMÁȘ, devălmași, s. m. Persoană care stăpânea în devălmășie cu altele o suprafață de teren; p. ext. părtaș la o afacere. ◊ (Adjectival) Țăran devălmaș. – De-a valma + suf. -aș.

DEVĂLMÁȘ, devălmași, s. m. (Învechit) Persoană care stăpînea sau arenda împreună cu alții o moșie, o proprietate; p. ext. persoană care făcea o afacere împreună cu alții. «Prea cuviosul nostru stăpîn și devălmaș» îi mărturisește că «învoiala noastră merge strună». CONTEMPORANUL, S. II, 1949, nr. 120, 5/5.

devălmáș s. m., pl. devălmáși

devălmáș s. m., pl. devălmáși

DEVĂLMÁȘ ~i m. 1) înv. Persoană care stăpânea împreună cu alții o parte din hotarul satului; membru al unei devălmășii. 2) Persoană care ia parte la o acțiune comună; părtaș. /de-a valma + suf. ~as

devălmáș m. (îld. de-a vălmaș, d. valma). Coproprietar. – În vest și dăv-.