devoalare

devoalá vb. (sil. -vo-a-), ind. prez.1 sg. devoaléz, 3 sg. și pl. devoaleáză

devoaláre s. f. (sil. -vo-a-), g.-d. art. devoalării

DEVOALÁ vb. tr. 1. a înlătura, a scoate un văl etc. care acoperă. 2. (fig.) a dezvălui (un secret, un plan). (< fr. dévoiler)

devoaláre s. f. (franțuzism) Dezvăluire ◊ „Devoalarea o vom face în ziarul de marți [...]” Ad. 28 IX 91 p. 6 (cf. fr. dévoilement)