detoxificare

detoxificá vtr [At: DN³ / Pzi: ~xífic / E: cf detoxifiere css] (Rar) 1-2 A produce (sau a suferi) o detoxificare.

detoxificáre sf [At: DN³ / Pl: ~cắri / E: detoxifica + -ație] Acțiune metabolică prin care este neutralizat un produs toxic sau este transformat într-un produs cu toxicitate redusă Si: (rar) detoxificație, detoxifiere.

DETOXIFICÁ, detoxífic, vb. I. Tranz. A neutraliza acțiunea produselor toxice din organism, din spațiu etc. – Din fr. détoxifier.

DETOXIFICÁRE, detoxificări, s. f. Acțiunea de a detoxifica și rezultatul ei. – V. detoxifica.

DETOXIFICÁ, detoxífic, vb. I. Tranz. A neutraliza acțiunea produselor toxice din organism, din spațiu etc. – Din fr. détoxifier.

DETOXIFICÁRE, detoxificări, s. f. Acțiunea de a detoxifica și rezultatul ei. – V. detoxifica.

*detoxificá (a ~) vb., ind. prez. 3 detoxífică

detoxificá vb., ind. prez.3 sg. detoxífică

DETOXIFICÁ vb. I. refl. (Biol.) A produce fenomenul de detoxificație. [Cf. fr. détoxifier].

DETOXIFICÁRE s.f. Acțiunea metabolică prin care un organism neutralizează un produs toxic de origine internă sau externă; detoxifiere; detoxificație. [< detoxifica].

DETOXIFICÁ vb. refl. a produce fenomenul de detoxificație; a detoxica. (după fr. détoxiquer)

detoxificáre s. f. (med.) Acțiunea de neutralizare a produselor de ordin toxic ◊ „Conținutul mare în vitamine, săruri minerale și apă, cantitatea redusă de sare și absența proteinelor duc la creșterea diurezei, la retragerea edemelor (umflăturile), la detoxificarea organismului suferinzilor renali.” Sc. 31 VII 77 p. 2 [și detoxifiere] (din detoxifica; LTR; DN3)