desincronizare

desincronizá vtr [At: DEX² / Pzi: ~zéz / E: des- + sincroniza] 1-2 (A face să-și piardă sau) a-și pierde sincronismul.

DESINCRONIZÁ, desincronizez, vb. I. Tranz. și refl. A face să-și piardă sau a-și pierde sincronismul. – Pref. de- + sincroniza.

DESINCRONIZÁ, desincronizez, vb. I. Tranz. și refl. A face să-și piardă sau a-și pierde sincronismul. – Des¹- + sincroniza.

*desincronizá (a ~) vb., ind. prez. 3 desincronizeáză

desincronizá vb., ind. prez.1 sg. desincronizéz, 3 sg. și pl. desincronizeáză

desincronizáre s. f., pl. desincronizări

DESINCRONIZÁ vb. tr., refl. a face să-și piardă, a-și pierde sincronismul. (< fr. désynchroniser)

desincronizáre s. f. Ieșire din sincronie ◊ „Cel de-al doilea capitol cuprinde operele capitale, corespunzătoare maturității, dintre care cel puțin «Moara cu noroc» și «Mara» sunt capodopere, iar cel de-al treilea tot ce a urmat; în fond se dă aici o explicație desincronizării estetice a operei.” Sc. 28 XII 77 p. 4 (din de- + sincronizare)