desculț

descúlț, ~ă [At: CORESI, EV. 123/9 / V: dis~ / Pl: ~i, ~e / E: desculța] 1 a (D. oameni; îoc încălțat) Descălțat. 2 a (D. cai) Despotcovit. 3-4 smf, a (Om) sărac. 5 smf Cerșetor. 6 sm (Îrg) Urs. 7 sm (Îrg) Boală a vitelor și a oilor manifestată prin căderea unghiilor.

desculțá [At: LB / V: (reg) dis~ / Pzi: descúlț / E: ml disculcio, -are] 1-2 vtr (Trs; c.i. încălțămintea) A (se) descălța. 3 vt A pârli unghiile porcului pentru a fi ușor de smuls.

DESCÚLȚ, -Ă, desculți, -e, adj. Cu picioarele goale; descălțat. ♦ Fig. (Substantivat) Om sărac. – Lat. *disculceus (= disculceatus).

DESCULȚÁ, descúlț, vb. I. Refl. și tranz. (Reg.) A (se) descălța. – Lat. *disculciare sau din rom. desculț.

DESCÚLȚ, -Ă, desculți, -e, adj. Cu picioarele goale; descălțat. ♦ Fig. (Substantivat) Om sărac. – Lat. *disculceus (= disculceatus).

DESCULȚÁ, descúlț, vb. I. Refl. și tranz. (Reg.) A (se) descălța. – Lat. *disculciare sau din rom. desculț.

DESCÚLȚ, -Ă, desculți, -e, adj. Fără încălțăminte, cu picioarele goale, descălțat. Bine, măi Onufrie... văd că ești desculț. CAMILAR, TEM. 33. Am umblat desculță și flămîndă. SADOVEANU, P. M. 67. Pornește desculță prin rouă, de culege o poală de somnoroasă. CREANGĂ, O. A. 234. Cu un picior încălțat și cu unul desculț. ȘEZ. II 196. ◊ (Substantivat) Toți lăcuitorii, pînă și cel mai sărac, sînt îmbrăcați curat; cîrpit sau desculț, nu să vede. GOLESCU, Î. 145. ♦ (Substantivat) Om sărac. Desculții aprind focul pe lîngă care. STANCU, D. 376.

DESCULȚÁ, descúlț, vb. I. Refl. (Regional) A-și scoate încălțămintea; a se descălța. De dragul tău să mă desculț? Ei, iacă! COȘBUC, P. I 170. Dete de un vad, pre unde i să păru că ar putea trece. Deci să desculță... și plecă prin Dunăre. RETEGANUL, P. III 5. Părăuț cu apă rece, Desculța-m-oi și te-oi trece. Desculța-m-oi de-un picior Și te-oi trece cu mult dor. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 141. ◊ Tranz. Îl desculță de cizme.

descúlț adj. m., pl. descúlți; f. descúlță, pl. descúlțe

descúlț adj. m., pl. descúlți; f. sg. descúlță, pl. descúlțe

desculțá vb., ind. prez. 1 sg. descúlț, 3 sg. și pl. descúlță

DESCÚLȚ adj. descălțat, (reg.) desculțat. (Cu picioarele ~; umblă ~.)

DESCULȚÁ vb. v. descălța, scoate, trage.

Desculț ≠ încălțat

DESCÚLȚ ~ă(~i, ~e) Care nu are încălțăminte în picioare; cu picioarele goale; descălțat. /<lat. disculceus

desculț a. cu picioarele goale. [Lat. *DISCULCEUS (= DISCALCEATUS). ║ n. căderea unghiilor (la vite).

descúlț, -ă adj. (lat. discúlceus îld. disculceatus și discalceatus, descălțat). Descălțat, cu picĭoarele goale. Un desculț, un plebeŭ, un proletar.

DESCULȚ adj. descălțat, (reg.) desculțat. (Cu picioarele ~; umblă ~.)

desculța vb. v. DESCĂLȚA. SCOATE. TRAGE.