descreierat

descreierát, ~ă smf a [At: CĂLINESCU, I. 48 / Pl: ~ați, ~e / E: des- + creier cdp fr écervelé] 1-2 (Om) lipsit de rațiune. 3-4 (Om) nebun.

DESCREIERÁT, -Ă, descreierați, -te, adj. (Despre oameni și manifestările lor; adesea substantivat) Lipsit de rațiune, fără minte; smintit, nebun, nesăbuit. – Pref. des- + creier + suf. -at (după fr. écervelé).

DESCREIERÁT, -Ă, descreierați, -te, adj. (Despre oameni și manifestările lor; adesea substantivat) Lipsit de rațiune, fără minte; smintit, nebun, nesăbuit. – Des1- + creier + suf. -at (după fr. écervelé).

DESCREIERÁT, -Ă, descreierați, -te, adj. (Despre persoane, p. ext. despre manifestări ale lor) Fără minte, smintit, nebun, nesăbuit. În zîmbetul descreierat al lui Eftimie, începu să pătrundă o strălucire slabă de trezie. DUMITRIU, N. 243. ◊ (Substantivat) Ce nebunii au încolțit în capul d-tale de descreierat? CAMIL PETRESCU, T. I 155.

descreierát adj. m., pl. descreieráți; f. descreierátă, pl. descreieráte

descreierát adj. m., pl. descreieráți; f. sg. descreierátă, pl. descreieráte

DESCREIERÁT adj., s. 1. adj. v. smintit. 2. adj., s. v. nebun.

DESCREIERÁT ~tă (~ți, ~te) și substantival (despre oameni) Care și-a pierdut facultatea de a judeca normal; ieșit din minți; smintit; scrântit; țicnit. [Sil. -cre-ie-] /des- + creier + suf. ~at

descreierat a. și m. nebun. [Modelat după fr. écervelé].

*descreĭerát, -ă adj. și s. (după fr. écervelé). Fără creĭer, smintit.

DESCREIERAT adj., s. 1. adj. aiurea, aiurit, bezmetic, nebun, smintit, țicnit, zănatic, zăpăcit, zurliu, (rar) dezmetic, (pop.) deșucheat, pălăvatic, silhui, (înv. și reg.) prilestit, (reg.) șucheat, tui, (Mold.) tuieș, zălud, zărghit, (înv.) turluliu, (fam.) sanchiu, (fam. fig.) smucit, trăsnit, țăcănit. (Ce tip ~!) 2. adj., s. alienat, dement, înnebunit, nebun, smintit, țicnit, (livr. și peior.) sonat, (pop. și fam.) apucat, candriu, căpiat, deșucheat, strecheat, (înv. și reg.) nerod, (reg.) prost, (Transilv., Maram. și Ban.) bolînd, (Ban.) pălăurat, (Olt. și Munt.) primit, (Mold.) zăluzit, zărghit, (fig.) săltat, sărit, scrîntit, țăcănit. (O persoană ~.)