descentraliza

descentraliza vt [At: MAIORESCU, D. III, 351 / Pzi: ~zéz / E: des- + centraliza cf fr décentraliser] A acorda autonomie administrativă organelor locale.

DESCENTRALIZÁ, descentralizez, vb. I. Tranz. A acorda autonomie unor instituții. – Din fr. décentraliser.

DESCENTRALIZÁ, descentralizez, vb. I. Tranz. A acorda autonomie administrativă organelor locale. – Din fr. décentraliser.

DESCENTRALIZÁ, descentralizez, vb. I. Tranz. A acorda independență administrativă diferitelor organe locale ale unei administrații de stat.

descentralizá (a ~) vb., ind. prez. 3 descentralizeáză

descentralizá vb., ind. prez. 1 sg. descentralizéz, 3 sg. și pl. descentralizeáză

A descentraliza ≠ a centraliza

DESCENTRALIZÁ vb. I. tr. A da independență administrativă organelor locale ale unei administrații, a trece în competența organelor locale unele atribuții de conducere care înainte reveneau centrului. [< des- + centraliza, după fr. décentraliser].

DESCENTRALIZÁ vb. tr. a acorda autonomie (administrativă) organelor locale ale administrației de stat. (după fr. décentraliser)

A DESCENTRALIZÁ ~éz tranz. (organe de stat centralizate) A face să nu mai depindă de un singur centru, acordând autonomie administrativă. /<fr. déscentraliser

*descentralizéz v. tr. (d. centralizez). Fac ca diferite părțĭ ale unuĭ stat să fie maĭ independente de puterea centrală în gestiunea intereselor lor.