descăiera

descăierá [At: LB / Pzi: ~cáier / E: des- + [în]căiera] 1-2 vtr (Îvr) A (se) separa dintr-o încăierare Si: (Mun) descăibăra. 3 vr (Fig) A scăpa de cineva incomod Si: a (se) descotorosi. 4 vt (Reg) A desface un lucru încâlcit.

descăierá (a ~) (rar) vb., ind. prez. 3 descáieră

descăierá vb., ind. prez. 3 sg. și pl. descáieră

descáĭer, a -căĭerá, v. tr. (d. caĭer). Despart pe ceĭ ce s’aŭ încăĭerat la bătaĭe. V. refl. Mă despart, mă desprind din luptă.