depalatalizat

depalatalizá vr [At: DN³ / Pzi p 3: ~zează / E: fr dépalataliser] (Fon; d. consoane) A-și pierde caracterul palatal.

depalatalizát¹ sn [At: MDA ms / E: depalataliza] Depalatalizare.

depalatalizát², ~ă a [At: DEX² / Pl: ~ați, ~e / E: depalataliza] Care și-a pierdut caracterul palatal.

DEPALATALIZÁ, pers. 3 depalatalizează, vb. I. Refl. (Fon.; despre consoane) A-și pierde caracterul palatal. – Din fr. dépalataliser.

DEPALATALIZÁT, -Ă, depalatalizați, -te, adj. (Fon.; despre consoane) Care și-a pierdut caracterul palatal. – V. depalataliza.

DEPALATALIZÁ, pers. 3 depalatalizează, vb. I. Refl. (Fon.; despre consoane) A-și pierde caracterul palatal. – Din fr. dépalataliser.

DEPALATALIZÁT, -Ă, depalatalizați, -te, adj. Care și-a pierdut caracterul palatal. – V. depalataliza.

depalatalizá vb., ind. prez. 3 sg. depalatalizeáză

DEPALATALIZÁ vb. I. refl. (Despre consoane) A-și pierde caracterul palatal. [< fr. dépalataliser].

DEPALATALIZÁ vb. I. tr., refl. (despre consoane aflate înaintea lui e sau i) a-și pierde, a face să-și piardă caracterul palatal. II. refl. a reveni, sub influența limbii literare, la formele fonetice cu labialele sau dentalele nealterate. (< fr. dépalataliser)