demoniac

demoniác, ~ă a [At: NEGULICI / P: ~ni-ac / Pl: ~aci, ~áce / E: fr démoniaque] 1-20 Demonic (1-20).

DEMONIÁC, -Ă, demoniaci, -ce, adj. Demonic. [Pr.: -ni-ac] – Din fr. démoniaque.

DEMONIÁC, -Ă, demoniaci, -ce, adj. Demonic. [Pr.: -ni-ac] – Din fr. démoniaque.

DEMONIÁC, -Ă, demoniaci, -e, adj. (Franțuzism) Demonic. – Pronunțat: -ni-ac.

demoniác (-ni-ac) adj. m., pl. demoniáci; f. demoniácă, pl. demoniáce

demoniác adj. m. (sil. -ni-ac), pl. demoniáci; f. sg. demoniácă, pl. demoniáce

DEMONIÁC adj. v. demonic, diabolic, diavolesc, drăcesc, infernal, necurat, satanic.

DEMONIÁC, -Ă adj. Demonic. [Pron. -ni-ac. / cf. fr. démoniaque, it. demoniaco].

DEMONIÁC, -Ă adj. 1. referitor la demoni. 2. posedat de demoni. 3. demonic. (< fr. démoniaque)

demoni(a)c a. posedat de un demon.

*demoniác, -ónic, -ă adj. și s. (vgr. daimoniakós, și daimonikós). Inspirat de demon, de dracu, nebun: om demoniac. Drăcesc, diabolic: rîs demoniac. Adv. a rîde demoniac.

demoniac adj. v. DEMONIC. DIABOLIC. DIAVOLESC. DRĂCESC. INFERNAL. NECURAT. SATANIC.