demantela

DEMANTELÁ, demantelez, vb. I. Tranz. (Livr.) A demola; fig. a dezorganiza. – Din fr. démanteler.

*demantelá (a ~) (livr.) vb., ind. prez. 3 demanteleáză

demantelá vb., ind. prez.1 sg. demanteléz, 3 sg. și pl. demanteleáză

DEMANTELÁ vb. tr. 1. a demola sistematic dispozitivele de apărare ale unei cetăți spre a o scoate din sistemul defensiv. 2. (fig.) a dezorganiza, a destrăma. (< fr. démanteler)