delușor

delușór sn [At: DEX / Pl: ~oare / E: deal + -ușor] (Șhp) 1-2 Deal (1) (mic) Si: deluleț (1-2), deluț (1-2). 3-4 (Lpl) Deal (19) (mic) Si: deluleț (3-4), deluț (3-4). 5-10 (Reg) Deal (20-22) (mic) Si: deluleț (5-10), deluț (5-10). modificată

DELUȘÓR, delușoare, s. n. Diminutiv al lui deal; deluț, deluleț. – Deal + suf. -ușor.

DELUȘÓR, delușoare, s. n. Diminutiv al lui deal; deluț, deluleț. – Deal + suf. -ușor.

DELUȘÓR, delușoare, s. n. Diminutiv al lui deal; deal mic. Între cele două delușoare răpăia fără întrerupere o mitralieră sovietică. CAMILAR, N. I 148. Se lumina într-adevăr de ziuă. Lunecase undeva, după un delușor, luna. PAS, L. II 201.

delușór s. n., pl. delușoáre

delușór s. n., pl. delușoáre

DELUȘÓR s. v. colină.

DELUȘOR s. (GEOGR.) colină, (pop.) colnic, (reg.) grui.