delincvent

delincvent, ~ă smf, a [At: FILIMON, O. II, 79 / V: ~lic~ / S și: ~cuént / Pl: ~nți, ~e / E: fr délinquant, lat delinquens] 1-2 (Persoană) care a săvârșit un delict penal.

DELICVÉNT, -Ă s. m. și f. v. delincvent.

DELINCVÉNT, -Ă, delincvenți, -te, s. m. și f. Persoană care a săvârșit un delict. [Var.: delicvent, -ă s. m. și f.] – Din lat. delinquens, -ntis. Cf. fr. délinquant.

DELICVÉNT, -Ă s. m. și f. v. delincvent.

DELINCVÉNT, -Ă, delincvenți, -te, s. m. și f. Persoană care a săvârșit un delict penal. [Var.: delicvént, -ă s. m. și f.] – Din lat. delinquens, -ntis. Cf. fr. délinquant.

DELICVÉNT, -Ă s. m. și f. v. delincvent.

DELINCVÉNT, -Ă, delincvenți, -te, s. m. și f. Persoană care a săvîrșit un delict. – Variantă: delicvént, -ă adj.

delincvént (-lin-cvent) s. m., pl. delincvénți

delincvéntă (-lin-cven-) s. f., g.-d. art. delincvéntei; pl. delincvénte

delincvént s. m., pl. delincvénți

delincvéntă s. f., pl. delincvénte

DELICVÉNT, -Ă s.m. și f. v. delincvent.

DELINCVÉNT, -Ă s.m. și f. Înfăptuitor al unui delict. [Var. delicvent, -ă s.m.f. / cf. lat. delinquens, fr. délinquant, it. delinquente].

DELINCVÉNT, -Ă s. m. f. cel care a săvârșit un delict. (< lat. delinquens, fr. délinquant)

DELINCVÉNT ~ți m. Persoană care a comis un delict; infractor. /<lat. delinquens, ~ntis

delincvent m. cel ce a comis un delict.

DELINCVENT absolvent, angrosist, bididiu, buticar, capelmaistru, carantină, carete, călifar, ciolănist, client, coldan, concertist, ilegalist, indigo, înaintaș, japcan, jighimea, marfă udă, matroz, mărginean, meseriaș, ocnă, panoramă, plimbăreț, porumbel, solist, șme, șmecher cu legitimație, vătaf, zdreanță penală.