degroșa

degroșa vt [At: ORBONAȘ, MEC. 257 / V: ~osá / Pzi: ~șéz / E: fr dégrossir, cf îngroșa] (Teh; c.i. piese brute) A prelucra prin așchiere, aducând la o formă și la o dimensiune apropiată de cele finale.

DEGROȘÁ, degroșez, vb. I. Tranz. A efectua operația de prelucrare prin așchiere a unei piese brute, spre a o aduce la dimensiunile apropiate de cele finale. – Din fr. dégrossir (prin apropiere de îngroșa).

DEGROȘÁ, degroșez, vb. I. Tranz. A efectua operația de prelucrare prin așchiere a unei piese brute, spre a o aduce la dimensiunile apropiate de cele finale. – Din fr. dégrossir (prin apropiere de îngroșa).

degroșá (a ~) (de-gro-) vb., ind. prez. 3 degroșeáză, 1 pl. degroșắm; conj. prez. 3 să degroșéze; ger. degroșấnd

degroșá vb. (sil. -gro-), ind. prez. 1 sg. degroșéz, 3 sg. și pl. degroșeáză, 1 pl. degroșăm; conj. prez. 3 sg. și pl. degroșéze; ger. degroșând

DEGROȘÁ vb. I. tr. A așchia o piesă brută de metal pentru a o aduce la o dimensiune apropiată de cea definitivă. [Cf. fr. dégrossir].

DEGROȘÁ vb. tr. a prelucra prin așchiere o piesă brută de metal pentru a o aduce la o dimensiune apropiată de cea definitivă. (după fr. dégrossir)

A DEGROȘÁ ~éz tranz. (piese brute) A prelucra prin așchiere, atribuind o formă apropiată de cea definitivă. /<fr. dégrossir