defini

definí [At: NEGULICI / V: ~ná / Pzi: ~ésc, 3 și (înv) ~fíne / E: fr définir, lat definire] 1 vt (C.i. lucruri, noțiuni, concepte) A determina printr-o formulă precisă însușirile proprii. 2-3 vt A (formula sau) a enunța o definiție. 4 vt (Pex) A stabili cu precizie. 5 vt (Pex) A determina exact. 6 vt (Pex) A contura. 7-8 vtr A (se) distinge. 9 vt A prezenta. 10 vt A evidenția trăsăturile caracteristice ale unei persoane, ale unui lucru sau ale unui fenomen. 11-12 vtr A (se) caracteriza.

DEFINÍ, definesc, vb. IV. Tranz. A da o definiție. ♦ A determina, a delimita, a stabili cu precizie, a preciza; a contura, a caracteriza pe cineva. ♦ Refl. A se autocaracteriza. – Din fr. définir, lat. definire.

DEFINÍ, definesc, vb. IV. Tranz. A da o definiție. ♦ A determina, a delimita, a stabili cu precizie, a preciza; a contura, a caracteriza pe cineva. ♦ Refl. A se autocaracteriza. – Din fr. définir, lat. definire.

DEFINÍ, definesc, vb. IV. Tranz. A da o definiție; a stabili, a delimita, a lămuri, a preciza. Procurorul observase pe figuri și simțise, în atmosferă, ceva suspect, pe care nici el singur nu-l putuse defini. G. M. ZAMFIRESCU, M. D. II 350. ◊ Refl. Se poate spune fără exagerare că tipurile lui Caragiale se definesc în fiecare vorbă a lor, căci fiecare vorbă conține o trăsătură caracteristică. IBRĂILEANU, S. 59. – Prez. ind. și: (învechit, prin confuzie cu verbele de conjugarea I) definez (ODOBESCU, S. II 68) vb. I.

definí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. definésc, imperf. 3 sg. defineá; conj. prez. 3 să defineáscă

definí vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. definésc, imperf. 3 sg. defineá; conj. prez. 3 sg. și pl. defineáscă

DEFINÍ vb. 1. v. caracteriza. 2. a se autocaracteriza, a se autodefini, a se caracteriza. (Se ~ veridic în memoriile sale.) 3. v. determina.

DEFINÍ vb. IV. tr. A da o definiție. ♦ A preciza, a delimita. ♦ refl. A se autocaracteriza. [< fr. définir, it., lat. definire].

DEFINÍ vb. I. tr. a da o definiție; a explica sensurile unui cuvânt, ale unei noțiuni. ◊ a determina, a preciza, a delimita; a caracteriza pe cineva. II. refl. a se autocaracteriza. (< fr. définir, lat. definire)

A DEFINÍ ~ésc tranz. 1) (concepte, noțiuni) A determina printr-o formulă concisă, indicând ansamblul de caractere specifice; a prevedea cu o definiție. 2) A stabili cu exactitate; a preciza; a delimita; a determina. 3) (cuvinte) A descrie, stabilind sensurile. 4) (persoane, lucruri) A descrie, indicând trăsăturile esențiale; a caracteriza. /<fr. définir, lat. definire

A SE DEFINÍ mă ~ésc intranz. (despre persoane) A se caracteriza pe sine însuși. /<fr. définir, lat. definire

definì v. 1. a face cunoscut caracterul, calitățile unei persoane sau natura, atributele unui lucru; 2. a preciza sensul unei vorbe.

*definésc v. tr. (lat. dé-finire. V. finesc). Daŭ o definițiune: a defini triunghĭu. Precizez, descriŭ caracteru: a defini o persoană.

DEFINI vb. 1. a caracteriza. (Nu știu cum să-l ~ pe X.) 2. a se autocaracteriza, a se autodefini, a se caracteriza. (Se ~ veridic în memoriile sale.) 3. a determina, a preciza, a stabili, (înv.) a mărgini, a răspica. (A ~ proprietățile unui metal.)