dedesubt

dedesubt [At: PSALT. HUR. 118^r/7 / V: ~upt / Pl: (10-13) ~uri / E: de⁴ + de⁴ + subt] 1-2 av (Îoc deasupra; adesea precedat de pp „de”) (În partea de) jos. 3 av (Îoc deasupra; adesea precedat de pp „de”) Sub ceva. 4 ai De jos. 5 ai Dinăuntru. 6 pp (Îf ~ul; construit cu cazul G) Exprimă situarea inferioară între două elemente în contact Si: sub. 7 pp (Îf ~ul; construit cu cazul G) Exprimă situarea inferioară între două elemente care nu sunt în contact Si: pe sub. 8 pp (Îf ~ul; construit cu cazul G) În josul. 9 pp (Fig; îf ~ul; construit cu cazul G) Exprimă raportul dintre partea manifestă a unui fapt și partea invizibilă. 10 sna Partea cea mai de jos a unui lucru. 11 sna Partea cea mai adâncă a unui lucru. 12-13 sn (Fig; mpl) Partea ascunsă, tăinuită (și necinstită) a unei afaceri, a unei situații etc.

DEDESÚBT, (1) dedesubturi, s. n., (2) adv. 1. S. n. Partea cea mai de jos, cea mai adâncă; fig. partea ascunsă, tăinuită. 2. Adv. În partea de jos, din jos, jos, sub (ceva). ♦ (Adjectival) De jos, inferior. Etajul de dedesubt. – De⁴ + de⁴ + subt.

DEDESÚBT, (1) dedesubturi, s. n., (2) adv. 1. S. n. Partea cea mai de jos, cea mai adâncă; fig. partea ascunsă, tăinuită. 2. Adv. În partea de jos, din jos, jos, sub (ceva). ♦ (Adjectival) De jos, inferior. Etajul de dedesubt. – De⁴ + de⁴ + subt.

DEDESÚBT¹ adv. (În opoziție cu deasupra) 1. (Uneori precedat de prep. «de», «pe») În partea de jos, din jos, jos, sub (ceva). Cîinele de Olt săpase pe dedesubt tot malul. GALACTION, O. I 74. E acum într-o rochie... albastră, cu jachetă lungă, iar dedesubt bluza albă încheiată pînă sub bărbie. CAMIL PETRESCU, T. I 31. Trase după el un șervet și, de dedesubt, un cuțit înfipt într-un măr. C. PETRESCU, Î. I 13. Ne-am covrigit împrejurul focului; și deasupra ninsoare și dedesubt udeală. CREANGĂ, A. 31. Un cer de stele dedesubt, Deasupra-i cer cu stele Părea un fulger ne-ntrerupt Rătăcitor prin ele. EMINESCU, O. I 176. 2. (Adjectival, de obicei legat de substantiv prin «de», «cel de») De jos, inferior. [Un brad] într-un salt definitiv, se aruncă în golul de dedesubt. BOGZA, C. O. 58. Nu este însă nevoie ca adăpostul de dedesubt să comunice nici cu palatul nici cu strada. CAMIL PETRESCU, B. 91. Aste lacrimi strecurîndu-se pe lîngă zbîrciturile nasului... ajungeau sub buza dedesubt. NEGRUZZI, S. I 6.

DEDESÚBT², dedesubturi, s. n. (Mai ales la pl.) 1. Parte ascunsă, tăinuită. Nu învățam nimic interesîndu-mă de supărările și dedesubturile din traiul ticălos și necăjit al celor mai bătrîni. G. M. ZAMFIRESCU, SF. M. N. II 193. Darea în vileag a dedesubtului acelei «afaceri». M. I. CARAGIALE, C. 150. 2. (Concret) Partea cea mai de jos, cea mai adîncă. Crapii și somnii îi cercetează dedesubturile [plaviei]. SADOVEANU, P. M. 129.

dedesúbt¹ (în partea de jos, sub ceva) adv.

dedesúbt² s. n., pl. dedesúbturi

de dedesúbt (din partea de jos) prep. + adv.

de dedesúbtul (de sub) prep. + prep.

dedesúbt (în partea de jos, sub ceva) adv.

dedesúbt s. n., pl. dedesúbturi

DEDESÚBT adv. 1. jos. (Lacul e ~.) 2. sub. (Haina se pune deasupra, cămașa ~.)

Dedesubt ≠ deasupra

DEDESÚBT¹ adv. 1) În partea de jos. 2) Sub ceva. /de + de + subt

DEDESÚBT² ~uri n. 1) Partea cea mai de jos a ceva. 2) fig. Parte ascunsă a unui lucru sau a unei afaceri. /de + de + subt

DEDESUBT adv. 1. jos. (Lacul e ~.) 2. sub. (Haina se pune deasupra, cămașa ~.)

DEDESUBTUL prep. sub. (~ nostru se întinde marea.)