decomanda

decomanda vt [At: CADE / Pzi: ~ánd / E: fr décommander] A anula o comandă, o invitație, un ordin Si: a contramanda.

DECOMANDÁ, decománd, vb. I. Tranz. A anula o comandă, o invitație, un ordin; a contramanda. – Din fr. décommander.

DECOMANDÁ, decománd, vb. I. Tranz. A anula o comandă, o invitație, un ordin; a contramanda. – Din fr. décommander.

DECOMANDÁ, decománd, vb. I. Tranz. (Franțuzism) A anula o comandă.

decomandá (a ~) vb., ind. prez. 3 decomándă

decomandá vb., ind. prez. 1 sg. decománd, 3 sg. și pl. decomándă

DECOMANDÁ vb. I. tr. (Rar) A contramanda, a anula (o comandă, un ordin, o invitație). [P.i. decománd. / < fr. décommander].

DECOMANDÁ vb. tr. a contramanda, a anula (o comandă, o invitație). (< fr. décommander)

A DECOMANDÁ decománd tranz. rar (dispoziții oficiale, legi, comenzi etc.) A declara nul printr-un ordin; a aboli; a abroga; a revoca; a anula; a contramanda; a infirma. /<fr. décommander