decocție

decocție sf [At: GHICA, C. E. II, 572 / V: ~iune, ~opț / Pl: ~ii / E: fr décoction, lat decoctio] 1 Fierbere a unor plante alimentare sau medicinale în apă. 2 Procedeu prin care se obține un decoct. 3 (Ccr) Decoct.

DECÓCȚIE, decocții, s. f. Fierbere a unor plante alimentare sau medicinale în apă, procedeu prin care se obține un decoct; (concr.) decoct. – Din fr. décoction, lat. decoctio.

DECÓCȚIE, decocții, s. f. Fierbere a unor plante alimentare sau medicinale în apă, procedeu prin care se obține un decoct; (concr.) decoct. – Din fr. décoction, lat. decoctio.

DECÓCȚIE, decocții, s. f. (Rar) Operație care constă în fierberea unor plante alimentare sau medicinale în apă; (concretizat) preparat lichid care rezultă din această fierbere; decoct.

decócție (-ți-e) s. f., art. decócția (-ți-a), g.-d. art. decócției; pl. decócții, art. decócțiile (-ți-i-)

decócție s. f. (sil. -ți-e), art. decócția (sil. -ți-a), g.-d. art. decócției; pl. decócții, art. decócțiile (sil. -ți-i-)

DECÓCȚIE s. v. decoct.

DECÓCȚIE s.f. Fierberea unor plante în apă; (concr.) decoct. [Gen. -iei, var. decocțiune s.f. / < fr. décoction, lat. decoctio].

DECÓCȚIE s. f. fierbere a unor plante în apă; decoct. (< fr. décoction, lat. decoctio)

DECÓCȚIE ~i f. 1) Operație de obținere a unui decoct. 2) v. DECOCT. [Art. decocția; G.-D. decocției; Sil. -ți-e] /<fr. décoction, lat. decoctio, ~onis

*decocțiúne f. (lat. decóctio, -ónis). Acțiunea de a ferbe medicamente. Rezultatul eĭ, decoct. – Și -ócție.

DECOCȚIE s. decoct. (~ din plante medicinale.)