decoafa

decoafá vtr [At: COSTINESCU / S și: ~oifá / Pzi: ~féz / E: fr décoiffer] 1-2 A(-și) strica coafura. 3-4 A (se) ciufuli.

DECOAFÁ, decoafez, vb. I. Tranz. și refl. A(-și) strica coafura, a (se) ciufuli. – Din fr. décoiffer.

DECOAFÁ, decoafez, vb. I. Tranz. și refl. A(-și) strica coafura, a (se) ciufuli. – Din fr. décoiffer.

decoafá (a ~) (-coa-) vb., ind. prez. 3 decoafeáză

decoafá vb. (sil. -coa-), ind. prez. 1 sg. decoaféz, 3 sg. și pl. decoafeáză

DECOAFÁ vb. I. tr., refl. A(-și) despleti părul, a (se) despieptăna; a (se) ciufuli. [Pron. -co-a-. / < fr. décoiffer].

DECOAFÁ vb. tr., refl. a(-și) despleti părul; a (se) ciufuli, a(-și) strica coafura. (< fr. décoiffer)