declanșor

declanșór sn [At: LTR² / Pl: ~oare / E: fr déclencheur] Declanșator (4).

DECLANȘÓR, declanșoare, s. n. Declanșator. – Din fr. déclencheur.

DECLANȘÓR, declanșoare, s. n. Declanșator. – Din fr. déclencheur.

DECLANȘÓR, declanșoare, s. n. (Tehn.) Dispozitiv care suprimă pe cale mecanică o zăvorîre. Declanșor electric.

declanșór (de-clan-) s. n., pl. declanșoáre

declanșór s. n. (sil. -clan-), pl. declanșoáre

DECLANȘÓR s. v. declanșator.

DECLANȘÓR s.n. Declanșator. [< fr. déclencheur].

DECLANȘÓR s. n. declanșator (II). (< fr. déclencheur)

DECLANȘÓR ~oáre n. v. DECLANȘATOR. /<fr. déclencheur

DECLANȘOR s. (TEHN.) declanșator.