declamativ

declamatív, ~ă av, a [At: LM / Pl: ~i, ~e / E: fr déclamatif] (Rar) 1-2 (Într-un mod) care seamănă cu declamarea (2). 3-4 (În mod) emfatic.

DECLAMATÍV, -Ă, declamativi, -e, adj. Declamator; emfatic. – Din fr. déclamatif.

DECLAMATÍV, -Ă, declamativi, -e, adj. (Rar) Declamator; emfatic. – Din fr. déclamatif.

*declamatív (de-cla-) adj. m., pl. declamatívi; f. declamatívă, pl. declamatíve

declamatív adj. m., pl. declamatívi; f. sg. declamatívă, pl. declamatíve

DECLAMATÍV adj. v. afectat.

DECLAMATÍV, -Ă adj. (Rar) Declamator. [Cf. fr. déclamatif].

DECLAMATÍV, -Ă adj. declamator. (< fr. déclamatif)