decibel

decibél sm [At: CIȘMAN, FIZ. II, 73 / Pl: ~i / E: fr décibel] Unitate de măsură a intensității sonore, egală cu o zecime dintr-un bel.

DECIBÉL, decibeli, s. m. Unitate de măsură a intensității (sau presiunii) acustice, egală cu o zecime dintr-un bel. – Din fr. décibel.

DECIBÉL, decibeli, s. m. Unitate de măsură a intensității sonore, egală cu o zecime dintr-un bel. – Din fr. décibel.

decibél s. m., pl. decibéli; simb. dB

decibél s. m., pl. decibéli; simb. dB

DECIBÉL s.m. Unitate de măsură a intensității sonore a sunetului, corespunzând unei zecimi de bel. [Pl. -li. / cf. fr. décibel].

DECIBÉL s. m. unitate de măsură a intensității acustice, a zecea parte dintr-un bel. (< fr. décibel)

DECIBÉL ~i m. Unitate de măsură a intensității sunetelor egală cu a zecea parte dintr-un bel. /<fr. décibel.

decibel v. bel.

DECIBÉL (< fr. {i}) s. m. Unitate de măsură a intensității (sau presiunii) acustice (simbol: dB) ce reprezintă nivelul unui sunet a cărui intensitate sonoră este de 1,26 ori mai mare decât pragul auditiv inferior.