debleia

debleia vt [At: DN³ / Pzi: ~iez / E: fr déblayer] A degaja un teren pentru realizarea unui debleu.

DEBLEIÁ, debleiez, vb. I. Tranz. A degaja un teren pentru realizarea unui debleu. – Din fr. déblayer.

*debleiá (a ~) (a degaja un teren) vb., ind. prez. 3 debleiáză, 1 pl. debleiém; conj. prez. 3 să debleiéze; ger. debleínd

debleiá vb., ind. prez.1 sg. debleiéz, 3 sg. și pl. debleiáză

DEBLEIÁ vb. I. tr. A degaja un teren pentru realizarea unui debleu. [Pron. -ble-ia, p.i. -iez, 3,6 -iază. / < fr. déblayer].

DEBLEIÁ vb. tr. a degaja un teren pentru realizarea unui debleu. (< fr. déblayer)