cărnosit

2 intrări

19 definiții pentru cărnosit

cărnosi vt [At: I. IONESCU, M. 698 / V: câr- / Pzi: ~sésc / E: cărnos] (Pop) A îndepărta resturile de carne de pe o bucată de piele, înainte de tăbăcire Si: a cărnui.
cărnosít1 sn [At: MDA ms / P: ~uri / E: cărnosi] Cărnosire.
cărnosít2 ~ă a [At: MDA ms / Pl: ~iți, ~e / E: cărnosi] (Pop; d. piei) Cu resturile de carne îndepărtate, înainte de tăbăcire Si: cărnuit2.
cârnosí2 v vz cărnosi
CĂRNOSÍ, cărnosesc, vb. IV. Tranz. A îndepărta resturile de carne de pe dosul unei piei, înainte de tăbăcire. [Var.: cârnosí vb. IV] – Din cărnos.
CÂRNOSÍ2 vb. IV v. cărnosi.
CĂRNOSÍ, cărnosesc, vb. IV. Tranz. A îndepărta resturile de carne de pe dosul unei piei, înainte de tăbăcărie. [Var.: cârnosí vb. IV] – Din cărnos.
CÂRNOSÍ2 vb. IV v. cărnosi.
CÎRNOSÍ, cîrnosesc, vb. IV. Tranz. (Rar) 1. A sfîșia, a face bucăți. De i-ar împinge păcatul să-mi deschidă ușa, halal să-mi fie! Știu că i-aș cîrnosi și i-aș jumuli. CREANGĂ, P. 21. 2. (În industria tăbăcăriei) A prepara o piele, curățind-o de carne. (Refl. pas.) [Pieile] se cîrnosesc, adecă se curăță de toată carnea ce a putut rămînea pre dînsele la jupuitul vitei. I. IONESCU, M. 698.
CĂRNOSÍ, cărnosesc, vb. IV. Tranz. A îndepărta resturile de carne de pe dosul unei piei, înainte de tăbăcărie. – Din carne.
cărnosí/cârnosí2 (a ~) (a îndepărta carnea) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. cărnosésc/cârnosésc, imperf. 3 sg. cărnoseá/cârnoseá; conj. prez. 3 să cărnoseáscă/să cârnoseáscă
cârnosí2 (a îndepărta carnea) v. cărnosí
cărnosí/cârnosí (ind. piel.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. cărnosésc/cârnosésc, imperf. 3 sg. cărnoseá/cârnoseá; conj. prez. 3 sg. și pl. cărnoseáscă/cârnoseáscă
cârnosí (ind. piel.) v. cărnosi
CĂRNOSÍ vb. v. descărna.
A CÂRNOSÍ ~ésc tranz. 1) rar A rupe în bucăți (cu mâinile, cu colții, cu ghearele etc.); a sfâșia; a sfârteca. 2) (piei de animale) A pregăti pentru tăbăcit, înlăturând rămășițele de carne. /Orig. nec.
cărnosésc v. tr. (d. carne). Rar. Jupoĭ, curăț de carne, sfîrtic. Refl. Mă hîrjonesc.
cîrnosésc v. tr. (d. carne). Est. Ĭaŭ carnea (de pe o pele răzuind-o). Sfîșiĭ, mănînc carnea de pe (ca lupu oile). Pișc, cĭupesc în glumă. Și cărn-.
CĂRNOSI vb. a descărna, a șerui, (reg.) a cărnui. (~ pieile, în tăbăcărie.)
Vezi pe site