cănăriță

canár1 am [At: (a. 1792) URICARIUL IV, 132/2 / Pl: ? / E: Canare] (Mol; înv; îs) Zahăr ~ Zahăr de prima calitate.

canár2 sm [At: (a. 1793) IORGA, S. D. VIII, 28 / V: (reg) căn~, ~ rie, ~ ál2 / Pl: ~ii E: fr canari] 1 (Orn) Mică pasăre cântătoare, cu penele galbene, originară din Insulele Canare, al cărei bărbătuș cântă frumos (Serinus canaria) Si: canalină, (reg) canarici (Fringilla canaria). 2 (Fig) Iubit. 3 (Bot; reg; îc) ~ul-bălții Mică plantă ierboasă, cu flori mici trandafirii (Limosella aquatica).

cănăríță sf [At: MARIAN, O. I, 436 / Pl: ~țe / E: canar + -iță] 1 Femelă a canarului (1). 2 (Bot) Cornuț (Cerastium arvense). 3 (Bot) Cornuți (Xanthium sumarium).

CĂNĂRÍȚĂ, cănărițe, s. f. Femela canarului. – Canar + suf. -iță.

CĂNĂRÍȚĂ, cănărițe, s. f. Femela canarului. – Canar + suf. -iță.

CĂNĂRÍȚĂ, cănărițe, s. f. Femela canarului. – Din canar + suf. -iță.

cănăríță s. f., g.-d. art. cănăríței; pl. cănăríțe

cănăríță s. f., g.-d. art. cănăríței; pl. cănăríțe

1) canár m. (ngr. kanári, it. canário și canarino, sp. canario, de unde vine fr. canari, adică „din insulele Canare”, de unde e originară această păsărică). Un fel de scatiŭ galben, une-orĭ verzuĭ la cap și aripĭ. Sămînță de canar saŭ de canarĭ saŭ pentru canarĭ, un fel de meĭ cu care se nutresc canariĭ captivĭ (phálaris canariensis). – Fem. cănăriță, pl. e. – Din pricina frumusețiĭ și a cînteculuĭ eĭ, această nenorocită păsărică a ajuns să trăĭască de generațiunĭ într’o veșnică captivitate în casele oamenilor de cel maĭ prost gust. Omuluĭ civilizat nu-ĭ poate plăcea captivitatea unuĭ animal!

cănăríță f., pl. e. Femeĭa canaruluĭ.