cârmeală

cârmeálă sf [At: TDRG / Pl: ~eli / E: cârmi + -eală] 1 (Pop) Cotitură. 2 (Pop; fig) Schimbare în desfășurarea unei acțiuni. 3 (Fig) Schimbare survenită în atitudinea sau comportamentul cuiva.

CÂRMEÁLĂ, cârmeli, s. f. (Pop.) Întorsătură, cotitură, schimbare (în desfășurarea unei operații, a unei acțiuni). ♦ Fig. Schimbare survenită în atitudinea sau comportarea cuiva. – Cârmi + suf. -eală.

CÂRMEÁLĂ, cârmeli, s. f. (Pop.) Întorsătură, cotitură, schimbare (în desfășurarea unei operații, a unei acțiuni). ♦ Fig. Schimbare survenită în atitudinea sau comportarea cuiva. – Cârmi + suf. -eală.

CÎRMEÁLĂ, cîrmeli, s. f. 1. Întorsătura, cotitură, cîrmuire. Rîndunica... zboară foarte repede... făcînd fel de fel de întorsături și de cîrmeli. ODOBESCU-SLAVICI, la TDRG. 2. Fig. Abatere de la cele hotărîte, șovăire, codeală, încercare de refuz. Voinicul... se înfățișă înaintea împăratului, îi dete inelul și acesta recunoscîndu-l, nu mai avu loc de cîrmeală și-și aduse fata... și o logodi cu Făt-Frumos. POPESCU, B. I 27.

cârmeálă (pop.) s. f., g.-d. art. cârmélii; pl. cârméli

cârmeálă s. f., g.-d. art. cârmélii; pl. cârméli

CÂRMEÁLĂ s. v. cot, cotitură, curbă, întorsătură, întortochetură, ocol, răsucitură, serpentină, sinuozitate, șerpuire, șerpuitură.

cârmeală f. 1. fapta de a cârmi; 2. fig. șovăire, pretext.

cîrmeálă f., pl. elĭ. Acțiunea de a cîrmi. Fig. Șovăire, ezitare.

cîrmeală s. v. COT. COTITURĂ. CURBĂ. ÎNTORSĂTURĂ. ÎNTORTOCHETURĂ. OCOL. RĂSUCITURĂ. SERPENTINĂ. SINUOZITATE. ȘERPUIRE. ȘERPUITURĂ.