cușchebap

cușchebap sn [At: URECHE, ap. TDRG / Pl: ~uri / E: tc kuš-kebaby] (Trî) Chebap.

CUȘCHEBÁP, cușchebapuri, s. n. (Înv.) Chebap. – Din tc. kușkebab.

CUȘCHEBÁP, cușchebapuri, s. n. (Înv.) Chebap. – Din tc. kușkebab.

CUȘCHEBÁP s. n. Chebap. Abia își mîncase cușchebapul de batal și alunele prăjite și se tolănise... sub o umbră de pom. SADOVEANU, D. P. 145.

cușchebáp (înv.) s. n., pl. cușchebápuri

cușchebáp s. n., pl. cușchebápuri

CUȘCHEBÁP s. v. chebap.

cușchebap s. v. CHEBAP.