curtezană

curtezană sf [At: NEGRUZZI, S. I, 323 / V: (înv) ~tiz~, ~ntă / Pl: ~ne / E: fr courtisane] 1 Femeie de moravuri ușoare, care trăia la curtea unui suveran sau a unui nobil. 2 Femeie cu conduită imorală. 3 Prostituată.

CURTEZÁNĂ, curtezane, s. f. Femeie de moravuri ușoare, care trăia la curtea unui suveran sau a unui nobil; p. gener. femeie cu conduită imorală; prostituată. – Din fr. courtisane (după curte).

CURTEZÁNĂ, curtezane, s. f. Femeie de moravuri ușoare, care trăia la curtea unui suveran sau a unui nobil; p. gener. femeie cu conduită imorală; prostituată. – Din fr. courtisane (după curte).

CURTEZÁNĂ, curtezane, s. f. (În lumea antică și feudală) Femeie de moravuri ușoare care trăia la curtea unui suveran sau a unui nobil; p. ext. femeie cu conduită imorală. V. favorită. Am iubit Veneția prea mult. M-a înșelat ca o simplă curtezană. CAMIL PETRESCU, T. II 264.

curtezánă s. f., g.-d. art. curtezánei; pl. curtezáne

curtezánă s. f., g.-d. art. curtezánei; pl. curtezáne

CURTEZÁNĂ s. (în Grecia antică) hetairă, (înv.) tălaniță. (~ unui suveran.)

CURTEZÁNĂ s.f. Femeie cu moravuri libere, dar elegantă și spirituală, care trăia la curțile suveranilor. ♦ (p. ext.) Prostituată. [< fr. courtisane].

CURTEZÁNĂ s. f. femeie de moravuri ușoare, care trăia la curtea unui suveran sau a unui nobil. (după fr. courtisane)

CURTEZÁNĂ ~e f. Femeie elegantă și spirituală, dar de moravuri ușoare, care trăia la curtea unui suveran sau a unui nobil. /<fr. courtisane

curtezană f. femeie liberă, dar distinsă prin spiritul și eleganța ei: cu zâmbiri de curtezană EM.

*curtizánă f., pl. e (fr. courtisane, fem. d. courtisan). Femeĭe distinsă, dar de o rea reputațiune. – Ob. -ezană (după pol. kortezana).

CURTEZANĂ s. (în Grecia antică) hetairă, (înv.) tălaniță. (~ unui suveran.)