curățitorie

curățătorie sf [At: DEX² / Pl: ~ii / E: curățat¹ + -orie] 1 Loc în care se curăță (1) (chimic) obiecte de îmbrăcămite sau de uz casnic din țesături Si: spălătorie chimică. 2 Atelier unde se efectuează curățarea (3) pieselor turnate.

curățitorie sf [At: DA / Pl: ~ii / E: curăți] 1-2 Curățătorie (1-2).

CURĂȚĂTORÍE, curățătorii, s. f. 1. Atelier în care se curăță (chimic) obiecte de îmbrăcăminte sau de uz casnic confecționate din țesături; spălătorie chimică. 2. Atelier în care se efectuează curățarea pieselor turnate. [Var.: curățitoríe s. f.] – Curățat + suf. -orie.

CURĂȚITORÍE s. f. v. curățătorie.

CURĂȚĂTORÍE, curățătorii, s. f. 1. Atelier în care se curăță (chimic) obiecte de îmbrăcăminte sau de uz casnic confecționate din țesături; spălătorie chimică. 2. Atelier în care se efectuează curățarea pieselor turnate. [Var.: curățitoríe s. f.] – Curățat + suf. -orie.

CURĂȚITORÍE s. f. v. curățătorie.

curățătoríe s. f., art. curățătoría, g.-d. art. curățătoríei; pl. curățătoríi, art. curățătoríile

curățătoríe s. f., art. curățătoría, g.-d. art. curățătoríei; pl. curățătoríi, art. curățătoríile

CURĂȚĂTORÍE s. spălătorie. (~ chimică.)

CURĂȚĂTORÍE ~i f. Atelier unde se curăță chimic obiecte de îmbrăcăminte, covoare etc. [G.-D. curățătoriei] /curățat + suf. ~ărie

CURĂȚĂTORIE s. spălătorie. (~ chimică.)

curățătoríe-boiangeríe s. f. Atelier în care se curăță și se vopsesc diferite obiecte ◊ „La Drăgănești (Olt) se va da în folosință o baie populară amplasată într-o clădire în care va mai funcționa și o secție de curățătorie-boiangerie și covoare.” R.l. 11 VIII 77 p. 5 (din curățătorie + boiangerie)

spălătoríe-curățătoríe s. f. Unitate comercială unde se spală și se curăță hainele ◊ „Vizităm pe platforma Militari cea mai mare unitate de spălătorie-curățătorie din țară.” R.l. 20 II 75 p. 1; v. și dulciuri-răcoritoare (1974) (din spălătorie + curățătorie)