cumătră

CUMẮTRU, -Ă, cumetri, -e, s. m. și f. 1. Nașul sau nașa în raport cu părinții copilului botezat ori cu alte rude. 2. Termen de adresare la țară între bărbați și femei de aceeași vârstă (sau mai în vârstă). ♦ (În basme, în fabule) Termen de adresare în lumea animalelor. ♦ P. ext. (Fam.) Bărbat sau femeie. – Din sl. kŭmotra.

CUMẮTRĂ, cumetre, s. f. (Popular) 1. Nașa, în raport cu părinții copilului botezat. Bună vremea, cumătro. Da ce vînt te-a abătut pe-aici? CREANGĂ, P. 30. ◊ Fig. Venit-am să văd înc-o dat’ Senina și vesela horă, Cumătră cu sufletul vostru curat, Cu biata mea inimă, soră. GOGA, P. 45. 2. Titlu dat de țărani (mai ales de femei) unei femei de aceeași vîrstă, în semn de familiaritate sau prietenie. Dă, cumătră Ilincă, zicea mama Paraschiva, să vă fie cu noroc casa care-o faceți! BUJOR, S. 95. Ho, cumătră! că mai sînt și eu pe-aici! ALECSANDRI, T. I 93. ◊ (Glumeț) In vreme ce straja desfăcea lanțurile, el a văzut vulpea. Aha! a zis el, iacă ș-o cumătră vulpe. SADOVEANU, D. P. 167. ♦ (De obicei la pl.) Femeie (care face parte dintr-un grup de femei vecine sau prietene). Cîteva cumetre se strîngeau în fiecare sară și stăteau la pîndă. SADOVEANU, O. I 444.

cumắtră (-mă-tră) s. f., g.-d. art. cumétrei; pl. cumétre

cumătră s. f. (sil. -tră), g.-d. art. cumétrei; pl. cumétre

CUMĂTRĂ s. v. ciocul-cucoarei, pliscul-cocorului, pliscul-cucoarei, priboi.

CUMẮTRU ~ătră (~étri, ~étre) m. și f. 1) Nașul (nașă) în raport cu părinții copilului botezat. 2) Termen de adresare la țară între femei și bărbați de aceeași vârstă. /<sl. kumotra

cumătru, cumătră, cumétri, cumétre, s.m. și f. (reg.) 1. naș, nun. 2. (la sg. art.) dans popular moldovenesc. 3. (la f. sg.) plantă de leac și podoabă mirositoare; priboi.

cumătră f. 1. femeie ce ține pe copil la botez; 2. femeie guralivă și bârfitoare; 3. fig. aplicat la animale (în fabule): cumătra vulpe.

cumătră s. v. CIOCUL-CUCOAREI. PLISCUL-COCORULUI. PLISCUL-CUCOAREI. PRIBOI.