cuarț sn [At: DA / V: (înv) cva~ / Pl: ~uri / E: ger Quartz, fr quartz] Bioxid natural de siliciu, care se găsește în natură ca nisip sau cristale hexagonale transparente, utilizat în tehnică, în optică etc.
CUARȚ, (
2)
cuarțuri, s. n. 1. Bioxid natural de siliciu, care se găsește în roci în stare neconsolidată (ca nisip) sau în formă de cristale hexagonale, transparente și incolore (în stare pură) sau diferit colorate (când conțin și substanțe străine), utilizat în tehnică, în industria optică, în industria materialelor refractare, la bijuterii etc.
2. Varietate de cuarț (
1). [
Var.:
cvarț s. n.] – Din
germ. Quarz, fr. quartz.
CUARȚ, cuarțuri, s. n. Bioxid natural de siliciu, care se găsește în roci în stare neconsolidată (ca nisip) sau în formă de cristale hexagonale, transparente și incolore (în stare pură) sau diferit colorate (când conțin și substanțe străine), utilizat în tehnică, în industria optică, în industria materialelor refractare, la bijuterii etc. [
Var.:
cvarț s. n.] – Din
germ. Quarz, fr. quartz.
CUARȚ, cuarțuri, s. n. Mineral care se găsește în natură în stare amorfă, ca nisip sau în formă de cristale exagonale, transparente și incolore în stare pură sau diferit colorate cînd conțin și substanțe străine. – Variantă:
cvarț s. n.
cuarț s. n., (sorturi)
pl. cuárțuri
cuarț s. n., pl. cuárțuri
CUARȚ s. (MIN.) (reg.) bicaș, (Ban.) beică.
CUARȚ s.n. Mineral foarte răspândit în natură, care se găsește în stare amorfă în nisip sau cristalizat în cristale de diferite culori. [Var.
cvarț s.n. / < germ.
Quarz, cf. fr.
quartz].
CUARȚ s. n. mineral răspândit în natură în stare amorf în nisip sau sub formă de cristale transparente ori divers colorate. (< germ.
Quarz, fr.
quartz)
cuarț s. m. – Bioxid natural de siliciu. –
Var. cvarț. Fr. quartz. Var., ușor
înv., reproduce pronunțarea
germ.
CUÁRȚ ~uri n. Mineral divers colorat sub formă de cristale, folosit în industria optică și în radiotehnică. /<germ. Quarz, fr. quartz
cuarț n. cristal de stâncă.
*cŭarț și
cvarț n., pl.
urĭ (germ.
quarz).
Min. Oxid de siliciŭ (SiO
2). – E solid, incolor saŭ colorat. Lovit cu amnaru, scapără de dur ce e. Varietățĭ:
cristalu de stîncă, cŭarțu ialin (p. instrumente optice),
cŭarțu saŭ
topazu fumuriŭ, morionu (negru),
safiru, (sineliŭ saŭ albastru),
ametistu (violet),
citrinu (
topaz fals orĭ
spaniol, limoniŭ),
cŭarțu de Compostela (cărămiziŭ),
aventurina (galbenă închisă cu puncte de mică strălucitoare ca auru),
ochĭu de pisică (cu fire de amiant),
ochĭu de tigru (galben închis mătăsos),
păru Veneriĭ (cu cristale de rútil),
cŭarțu lăptos, lidita (cu care se încearcă auru),
nisipu, ĭaspu, calcedonia, cremenea, agata și
opalu.
CUARȚ s. (MIN.) (reg.) bicaș, (Ban.) beică.
cuarț,(engl.= quartz) SiO2, cu structură de tectosilicat, întâlnit în modificații enantiotrope: α cuarț, s. trigonal (stabil sub 5730C) și β cuarț, s. hexagonal (stabil peste 5730C). C. este întâlnit sub multiple aspecte morfologice și apare foarte divers colorat: incolor („cristalul de stâncă”), violet (ametist), fumuriu (c. fumuriu), negru (morion), galben (citrin) etc. Este mineral etalon în scara lui Mohs (D 7). C. se formează în toate procesele petrografice și, de aceea, este întâlnit în toate tipurile de roci; apare, de asemenea, ca mineral de gangă în filoanele metalifere; alături de feldspați, este cel mai răspândit min. din natură; stabil la acțiunile agenților externi. În România, cristale larg dezvoltate și frumos colorate („flori de mină”) se întâlnesc în geodele unor filoane metalifere legate de vulcanismul neogen (Baia Mare), în filoane de tip „alpin” din ș. crist. din C. Merid., în geodele de gresii cuarțoase („diamante de Maramureș”), în nisipurile de la Miorcani (Platoul Moldovei) etc. V. și tridimit, cristobalit.
CUÁRȚ (< germ., fr.) s. n. Dioxid de siliciu natural, divers colorat: incolor (cristal de stîncă), violet (ametist), negru (morion), galben (citrin), verde cu microgeode de actinot (prasen), galben cu irizații (aventurin). Prezintă varietăți criptocristaline: calcedonie, crisopraz, opal, jasp, silex, diatomit, gelzerit. Se formează în toate procesele petrogenetice și este cel mai răspîndit mineral din natură (16%), alături de feldspați. Utilizat ca piatră semiprețioasă, în optică, în ind. sticlei etc.