crucișător

crucișător sn [At: DA / Pl: ~oare / E: (în)crucișa + -(ăi)tor după fr croiseur] Vas de război mai ușor și mai rapid decât cuirasatele, folosit la recunoașteri, ca avangardă etc.

CRUCIȘĂTÓR, crucișătoare, s. n. Navă de luptă de 5 000 – 30 000 t, prevăzută cu cuirasă, dotată cu artilerie de calibru mijlociu și mare și cu rachete. – [În]crucișa + suf. -ător. (după fr. croiseur).

CRUCIȘĂTÓR, crucișătoare, s. n. Navă de război rapidă, mai ușoară decât cuirasatul, care servește ca avangardă într-o escadră, la recunoașteri etc. – [În]crucișa + suf. -ător. (După fr. croiseur).

crucișătór s. n., pl. crucișătoáre

crucișătór s. n., pl. crucișătoáre

CRUCIȘĂTÓR s.n. Navă de război mai rapidă decât cuirasatul, dar mai ușoară și mai puțin puternică decât acesta, servind pentru interceptarea liniilor de comunicație ale inamicului. [Var. crucișetor s.n. / după fr. croiseur, germ. Kreuzer].

CRUCIȘĂTÓR s. n. navă militară cuirasată, rapidă, armată cu tunuri de calibru mijlociu, pentru misiuni de luptă, de escortă, de recunoaștere etc. (după fr. croiseur)

CRUCIȘĂTÓR ~oáre n. Navă militară rapidă, cuirasată, înzestrată cu tunuri și rachete, folosită drept avangardă a unei escadre în misiunile de recunoaștere. /a (în)crucișa + suf. ~ător

*crucișătór, V. încrucișător.

încrucișătór n., pl. oare. Mar. Bastiment rapid (maĭ mic de cît marile chĭurasate) care explorează marea încrucișînd în aintea escadreĭ. – Și crucișător (după fr. croiseur).

CRUCIȘĂTÓR (după fr. croiseur) s. n. Navă de luptă de tonaj de 5.000-30.000 t, prevăzută cu cuirasă, dotată cu artilerie de calibru mijlociu și mare și cu rachete.