cravată

cravată sf [At: VLAHUȚĂ, D. 197 / Pl: ~te / E: fr cravate] 1 Accesoriu al îmbrăcămintei (bărbătești), constând dintr-o fâșie îngustă de stofa, de mătase etc. care se înnoadă la gât și ale cărei capete sunt de obicei lăsate să atârne pe piept. 2 (Iuz; îs) ~ roșie (sau de pionier) Bucată de țesătură de culoare roșie, de formă triunghiulară pe care o purtau la gât pionierii.

CRAVÁTĂ, cravate, s. f. Accesoriu al îmbrăcămintei (bărbătești), constând dintr-o fâșie îngustă de stofă, de mătase etc. care se înnoadă la gât și ale cărei capete sunt de obicei lăsate să atârne pe piept. ◊ (Ieșit din uz) Cravată roșie (sau de pionier) = bucată de țesătură de culoare roșie, de formă triunghiulară pe care o purtau la gât pionierii. – Din fr. cravate.

CRAVÁTĂ, cravate, s. f. Accesoriu al îmbrăcămintei (bărbătești), constând dintr-o fâșie îngustă de stofă, de mătase etc. care se înnoadă la gât și ale cărei capete sunt de obicei lăsate să atârne pe piept. ◊ (Ieșit din uz) Cravată roșie (sau de pionier) = bucată de țesătură de culoare roșie, de formă triunghiulară pe care o purtau la gât pionierii. – Din fr. cravate.

CRAVÁTĂ, cravate, s. f. Accesoriu al îmbrăcămintei, constînd dintr-o fîșie îngustă de stofă sau de mătase, care se poartă înnodată la gît (mai ales de către bărbați) și ale cărei capete sînt de obicei lăsate să atîrne pe piept. Își pipăi cravata și și-o îndreptă. VLAHUȚĂ, O. A. III 119. Vin’ de-ți pune fracul și cravata albă. ALECSANDRI, T. I 280. ◊ Cravată roșie (sau de pionier) = basma de formă triunghiulară și de culoare roșie, pe care o poartă pionierii la gît, cu unul din colțurile triunghiului atîrnînd pe spate. – Pl. și: crăvăți (C. PETRESCU, C. V. 52).

cravátă s. f., g.-d. art. cravátei; pl. craváte

cravátă s. f., pl. craváte

CRAVÁTĂ s. (înv.) legătoare, legătură, (arg.) șlengher. (Purta la gât o ~.)

CRAVÁTĂ s.f. Bucată de mătase, de stofă etc. care se poartă înnodată la gât, mai ales de către bărbați. ◊ (În trecut) Cravată roșie (de pionier) = basma roșie, triunghiulară, purtată la gât de pionieri. [Pl. -te. / < fr. cravate, cf. it. cravatta].

CRAVÁTĂ s. f. 1. bucată de mătase, de stofă etc. care se poartă înnodată la gât, mai ales de către bărbați. 2. (mar.) parâmă suplimentară cu care se reține ancora. (< fr. cravate)

cravátă (craváte), s. f. – Accesoriu de îmbrăcăminte bărbătească, legătură la gît. – Mr. cravată. Fr. cravate, it. cravatta; în mr., din it. prin intermediul ngr. ϰραβάτα.

CRAVÁTĂ ~e f. Accesoriu de îmbrăcăminte confecționat dintr-o bucată de țesătură mai lată la un capăt și mai îngustă la celălalt, care se înnoadă la gât. /<fr. cravate

cravată f. bucată de stofă ce se pune în jurul gâtului și se înnoadă pe dinainte (= fr. cravate).

*cravátă f., pl. e (fr. cravate, d. Croat care în limba luĭ se numește Hrvat. Supt vechea monarhie franceză eraŭ niște regimente de cavalerie ușoară compuse maĭ mult din Croațĭ, care purtaŭ un fel de cravată). Bucată de stofă care se leagă ca ornament în prejuru gîtuluĭ. V. baĭder.

CRAVATĂ s. (înv.) legătoare, legătură, (arg.) șlengher. (Purta la gît ~.)

a face (pe cineva) nod de cravată expr. a bate (pe cineva) foarte rău.