cotoi

cotoí³ [At: LB / Pzi: ~ésc / E: cotoi²] (Rar) 1 vr (D. animale; fam; d. oameni) A avea un contact sexual. 2 vt (D. animale; c. indică femela) A fecunda.

cotói² [At: ALEXANDRESCU, M. 313/6 / Pl: ~ sm, ~oáie sn / E: *cată + -oi cf vsl кoтy] 1 sm (Zlg) Motan. 2 sm (Reg) Pisoi de un an. 3 sm (îe) A avea ochi de ~ A avea privire vicleană. 4 sm (Îe) A umbla ca un ~ A fi fără ocupație. 5 sm (Îae) A umbla numai după plăceri. 6 sm (Bot; reg; îc) Coinăcelele -~ului Plantă cu flori rotunde și păroase care se agață de curpeni pentru a face florile castravetelui să fecundeze. 7 sn (Reg) Cătușă. 8 sn (Reg) Parte a cătușei. 9 sn (Îvp) Fiecare dintre cele două stinghii strâmbe între care se introduc scândurile spre a alcătui codârla Si: cotoc (3), mănușă, stâlpușor. 10 sn Fiecare dintre tălpile grapei între care sunt articulate cele două stinghii numite andrele. 11 sn Brațele ferăstrăului.

cotói¹ sn [At: PAMFILE, A. R. 181 / V: ~túi / Pl: ~ / E: ns cf cotolan, cotolean] (Pop) 1 Picior de pasăre fript Si: (reg) artig, ciric, copan (3). 2 (D. oameni) Partea piciorului până la genunchi Si: coapsă. 3 Ciolan.

coțoí vi vz coțăi¹

coțoí² sm [At: A. TOMIAC, ap. DA ms / Pl: ~ / E: ns cf puțoi] (Reg; dep) Om mic de statură.

COTÓI, cotoi, s. m. Masculul pisicii; motan, cotoc. – Probabil din *cot (< sl. kotŭ „pisică”) + suf. -oi.

COTÓI, cotoi, s. m. Masculul pisicii; motan, cotoc. – Probabil din *cot (< sl. kotŭ „pisică”) + suf. -oi.

COTÓI, cotoi, s. m. Masculul pisicii; motan. Un cotoi de tot îndrăzneț a intrat, ca o pisică ce era, în salon. SLAVICI, N. I 314. Cotoiul stă lîngă dînșii și torcea. ISPIRESCU, L. 285. ◊ Expr. A avea ochi de cotoi = a avea privire vicleană. A umbla ca un cotoi = a umbla numai după plăceri; a hoinări.

cotói¹ (motan) s. m., pl. cotói, art. cotóii

cotói² (obiect, os, copan) (pop.) s. n., pl. cotoáie

cotói (motan) s. m., pl. cotói, art. cotóii

cotói (instrument, os, copan) s. n., pl. cotoáie

COTÓI s. v. motan.

COTÓI s. v. braț, crac, margine, mănușă, mână, mâner, pervaz, spetează.

COTÓI ~ m. Mascul al pisicii; motan; pisoi; cotoșman. ◊ A avea ochi de ~ a avea privirea vicleană. A umbla ca un ~ a nu se ocupa cu nimic serios; a hoinări. [Sil. co-toi] /cot + suf. ~oi

cotói², cotoáie, s.n. (reg.) 1. picior de pasăre friptă; copan, coapsă, tâmp, artig, ciric. 2. (la om) partea piciorului până la genunchi. 3. ciolan.

cotói³, cotoáie, s.n. (reg.) 1. parte a căruței; cotóci, cotógi, mănuși, stâlpușori. 2. (la pl.) brațele ferestrăului.

coțói, coțói, s.m. (reg.) om mic de statură; puțoi, ghijură.

cotoiu m. 1. bărbățelul pisicii; 2. pl. mânușile sau mâinile codârlei; 3. pl. brațele ferestrăului. [Slav. KOTŬ, cotoiu, de unde cotoc, cotoiu, cotor (v. cotoroanță) și cotoș (v. cotoșman); pentru sensurile tehnice, cf. cătușă].

1) cotóĭ m., pl. tot așa (bg. kot, koták, cotoĭ, germ. kater, cotoĭ, katze, pisică, it. gatto, -a, pv. cat, -a, fr. chat, chatte, ngr. gáta, káta; lat. cattus, -a, pisică. V. coteĭ). Vest. Motan. S. n., pl. oaĭe. Vechĭ. P. P. Ancoră. Cotoc (s. n.).

2) cotóĭ n., pl. oaĭe (rudă cu cotonog). Vest. Copan, but de pasăre.

COTOI s.(ZOOL.) motan, pisoi, (pop.) mîț, pisic, (reg.) cotoc, mihoc, mîrtan, mîtîrlan, mîțoc, motoc, pisoc, (Ban. și Transilv.) mîrtac, (prin Olt.) mîrtoc. (~ e masculul pisicii.)

cotoi s. v. BRAȚ. CRAC. MARGINE. MĂNUȘĂ. MÎNĂ. MÎNER. PERVAZ. SPETEAZĂ.

COTOI subst. și Cotoc, variantă. 1. Cotoiul din Mislea (16 B V 18), prob. eponim al satului Cotoiu (Com. Băicoi). 2. Cotoc b., 1603 (Sd XI 2/4-5); Cotocea, Stan (17 B III 103).

cotoaie s. n. pl. picioare