cositori

cositór², ~oáre [At: GHICA, S. 537 / V: ~sất~, (reg) ~stoáră, coștioáră / Pl: ~i, ~oáre / E: cosi + -tor] 1-2 smf, a (Persoană) care cosește (1). 3 a (Fig; înv) Ucigător. 4 sn Loc bun de cosit (1) Si: fânaț. 5 sf (La românii din Serbia; îf costoară, coștioară) Coasă. 6 sf Mașină de cosit¹ (1). 7 smf Animal care se cosește (5).

cositori vt [At: COSTINESCU / V: (reg) ~st~, cust~ / Pzi: ~resc / E: cositor¹] 1 A spoi interiorul unui vas cu cositor¹ (1). 2 A acoperi obiecte metalice cu un strat de cositor¹ (1), pentru a nu se oxida.

COSITOÁRE, cositori, s. f. Mașină de cosit. – Cosi + suf. -toare.

COSITÓR², -OÁRE, cositori, -oare, adj., s. m. și f. 1. Adj. Care cosește. 2. S. m. și f. Cosaș (1). – Cosi + suf. -tor.

COSITORÍ, cositoresc, vb. IV. Tranz. A acoperi suprafața unui vas, a unei piese etc. de metal cu un strat subțire de cositor pentru a împiedica oxidarea; a spoi. – Din cositor¹.

COSITOÁRE, cositori, s. f. Mașină de cosit. – Cosi + suf. -toare.

COSITÓR², -OÁRE, cositori, -oare, adj., s. m. și f. 1. Adj. Care cosește. 2. S. m. și f. Cosaș (1). – Cosi + suf. -tor.

COSITORÍ, cositoresc, vb. IV. Tranz. A acoperi suprafața interioară a unui vas, a unei piese etc. de metal cu un strat subțire de cositor pentru a împiedica oxidarea; a spoi. – Din cositor¹.

COSITOÁRE, cositori și cositoare, s. f. Mașină de cosit. Se află pe platoul acesta o cositoare-tractor cu cinci brațe... care cosește înfîșii de sece metri lățime. CONTEMPORANUL, S.II, 1949, nr. 159, 3/6. Cîmpul vesel și bogat, străbătut de tot felul de, mașini și instrumente: pluguri, grape, tefeluge, secerători, cositoare, fănoase cu cîte un cal. GHICA, S. 537.

COSITÓR², cositori, s. m. (Popular) Cosaș. Departe, înspre viile de la Bucium... lucea steaua unui foc de cositori. SADOVEANU, Z. C. 332. Cositorul sau cosașul începe a cosi sau a «trage cu coasa» pe partea dreaptă. PAMFILE, A. R. 153. Vro cincizeci de cositori, Patruzeci adunători, Să-mi cosească fin cu flori. TEODORESCU, P. P. 601.

COSITÓR³, -OÁRE, cositori, -oare, adj. Care cosește. Mașină cositoare.

COSITORÍ cositoresc, vb. IV. Tranz. A acoperi suprafața interioară a unui vas de metal oxidabil cu un strat subțire de cositor, pentru a împiedica oxidarea; a spoi. A pus să-i cositorească cazanul.

cositoáre (mașină) s. f., g.-d. art. cositórii; pl. cositóri

cositór¹ adj. m., (persoană) s. m., pl. cositóri; adj. f., s. f. (persoană) sg. și pl. cositoáre

cositorí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. cositorésc, imperf. 3 sg. cositoreá; conj. prez. 3 să cositoreáscă

cositoáre (unealtă) s. f., g.-d. art. cositórii; pl. cositóri

cositór adj. m., (persoană) s. m., pl. cositóri; f. sg. și pl. cositoáre

cositorí vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. cositorésc, imperf. 3 sg. cositoreá; conj. prez. 3 sg. și pl. cositoreáscă

COSITÓR s. v. cosaș.

COSITORÍ vb. a spoi. (~ un vas de aramă.)

COSITOÁRE ~óri f. Mașină agricolă pentru cositul plantelor erbacee. [G.-D. cositorii] /a cosi + suf. ~toare

COSITÓR² ~oáre (~óri, ~oáre) și substantival Care cosește. /a cosi + suf. ~tor

A COSITORÍ ~ésc tranz. (mai ales vase de metal) A acoperi cu un strat de cositor (în scop protector). /Din cositor

cositorì v. a acoperi cu un strat de cositor, a spoi.

cositorésc și costorésc v. tr. Olt. Acoper cu un strat de cositor, spoĭesc: Țiganiĭ costoresc tingirile.

COSITOR s. cosaș. (Un ~ a ieșit la cosit.)

COSITORI vb. a spoi. (~ un vas de aramă.)