coropișniță

coropíșniță sf [At: H II 27 / V: (reg) colăchístri~, colopíștiri~, coloprí~, conochíchiri~, conochífteri~, conochíftiri~, conochíș~, conopéș~, conopíșteri~ (A: ~piștériță), conopíștini~, conopíștiri~, conoscíri~, conoștíri~, conotífteri~, conotíftiri~, ~ochíș~, ~péjn~, ~péș~, ~íjn~, ~piștéri~, ~pișterí~, ~píștini~, ~píștiri~, ~píță, ~pléjn~, ~pléș~, ~oșgnéln~, ~oșpín-, goloprásci~, golopríș~, goropíștn~, píșteri~, tífte~, tíftir~ / Pl: ~țe / E: bg кopoпищтницa] 1 (Ent) Insecta Grillotalpa vulgaris, dăunătoare plantelor, cu corpul greoi și cu picioarele anterioare ca niște lopeți, care trăiește în pământ și care atacă în special culturile din grădinile de legume Si: (reg) păduche-de-cal, coroi (6). 2 (Fig) Femeie grasă. 3 (Fig) Femeie periculoasă. 4 (Fig) Om de nimic. 5 (Fig) Om ruinat.

COROPÉȘNIȚĂ s. f. v. coropișniță.

COROPÍȘNIȚĂ, coropișnițe, s. f. Insectă dăunătoare plantelor, cu corpul greoi și cu picioarele anterioare ca niște lopeți, care trăiește în pământ și care atacă, în special, culturile de grădinărie (Gryllotalpa vulgaris). [Var.: coropéșniță s. f.] – Din bg. konopištica.

COROPÉȘNIȚĂ s. f. v. coropișniță.

COROPÍȘNIȚĂ, coropișnițe, s. f. Insectă dăunătoare plantelor, cu corpul greoi și cu picioarele anterioare ca niște lopeți, care trăiește în pământ și care atacă, în special, culturile de grădinărie (Gryllotalpa vulgaris). [Var.: coropéșniță s. f.] – Din bg. konopištica.

COROPÉȘNIȚĂ s. f. v. coropișniță.

COROPÍȘNIȚĂ, coropișnițe, s. f. Insectă care trăiește în pămînt și atacă în special culturile de grădinărie (Gryllotalpa vulgaris). Omorî coropișnița cu piciorul. CAMILAR, TEM. 172. – Variantă: coropéșniță, s. f.

coropíșniță s. f., g.-d. art. coropíșniței; pl. coropíșnițe

coropíșniță s. f., g.-d. art. coropíșniței; pl. coropíșnițe

COROPÍȘNIȚĂ s. (ENTOM.; Gryllotalpa vulgaris) (reg.) chifteriță, rac, (Bucov.) coroi, (Transilv.) păduche-de-cal.

coropíșniță (coropíșnițe), s. f. – Insectă dăunătoare (Gryllotalpa vulgaris). – Numeroase var.: coropijniță, coropiștniță, conopișteriță, cînepișteriță, (cu)coanachifteriță. Probabil din bg. konopištica, și este de la konopĭ „cînepă” (DAR). Este posibil și să se plece de la sl. skoropošĭštĭnŭ sau skoropodvižĭnikŭ „mobil, agil”, de la skorŭ „rapid”; în acest caz celelalte forme ar fi ceea ce par, adică etimologii populare. Din sl. šturici „animal” după Miklosich, Slaw. Elem., 53; de la konoplja šturici „animal de cînepă”, după Philippide, Principii, 108.

COROPÍȘNIȚĂ ~e f. Insectă dăunătoare plantelor, cu corpul greoi, cu picioarele din față ca niște lopeți, care trăiește în pământ și se hrănește cu rădăcini. [G.-D. coropișniței] /<bulg. konopištica

coropișniță f. V. conopiștiriță.

coropíșniță f., pl. e (bg. konopištnica și -išnica, d. konóp, cînepă. V. cînepă). Sud. Un mare insect ortopter care trăĭește pin grădinĭ și scurma pămîntu (gryllotalpa vulgaris). – În nord chiftiriță și conochiftiriță (din bg. konopištnica și rom. chiftiriță) și cocoană-chiftiriță; în Trans. Maram. conopiștiriță (vsl. konopĭa, cînepă, și sturicĭ, greĭer).

COROPIȘNIȚĂ s. (ENTOM.; Gryllotalpa vulgaris) (reg.) chifteriță, rac, (Bucov.) coroi, (Transilv.) păduche-de-cal.

coropíșniță, -e, (coroptíștíriță, cânepiștíriță, conoptíște, coloptíștiriță), s.f. – Insectă dăunătoare plantelor, care trăiește în pământ și atacă rădăcinile legumelor (Gryllotalpa vulgaris). „Strâcă mălaiul jâb, tăt îl taie; aceia-i veninoasă ca gândacu” (ALR 1973: 608). – Din bg. konopištica (< koropi „cânepă”).