corimb

corímb sn [At: COSTINESCU / V: ~bă sf / Pl: ~e / E: fr corymbe, lat corymbus] Inflorescență în formă de umbrelă.

CORÍMB, corimbe, s. n. Inflorescență în formă de umbrelă. – Din fr. corymbe, lat. corymbus.

CORÍMB, corimbe, s. n. Inflorescență în formă de umbrelă. – Din fr. corymbe, lat. corymbus.

CORÍMB s. n. Inflorescență în formă de umbrelă. ◊ Fig. O mișcare vie și grațioasă a grumazului a înălțat capu-i, cu perii sumeși la ceafă în corimb. ODOBESCU, S. III 55.

corímb s. n.

corímb s. n., pl. corímbe

CORÍMB s.n. Inflorescență în formă de umbelă. [< fr. corymbe, cf. gr. korymbos – ciorchine].

CORÍMB s. n. inflorescență racemoasă în formă de umbelă. (< fr. corymbe, lat. corymbus, gr. korymbos, ciorchine)

corimb m. Bot. modul cum sunt natural dispuse florile sau fructele la unele plante, de pildă florile ghiorghinului.

*corímb m. (vgr. kórymbos). Bot. Strugure de florĭ saŭ de fructe, ca florile păruluĭ ș. a. V. cĭorchin și strobil.

CORÍMB (< fr; {s} gr. korymbos „ciorchine”) s. n. Inflorescență în care pedicelii florilor stau așezați în lungul unui ax principal și sînt de lungime inegală, astfel încît florile se află aproape la același nivel.