cordate

cordát¹ sn [At: DEX² / Pl: ~e / E: coardă după fr cordées] 1 (Lpl) Încrengătură de animale cu corpul susținut de o coadă dorsală sau de coloana vertebrală. 2 (Lsg) Animal din cordat¹ (1). corectată

cordát², ~ă a [At: DET. Pl. LEM. 9, ap. DA ms / Pl: ~ați, ~e / E: fr corde] În formă de inimă.

CORDÁT¹, cordate, s. n. (La pl.) Încrengătură de animale cu corpul susținut de o coardă dorsală sau de coloana vertebrală; (și la sg.) animal din această încrengătură. – De la coardă (după fr. cordé).

CORDÁT², -Ă, cordați, -te, adj. În formă de inimă; cordiform. – Din fr. cordé.

CORDÁT¹, -Ă, cordați, -te, adj. În formă de inimă; cordiform. – Din fr. cordé.

CORDÁT², cordate, s. n. (La pl.) Încrengătură de animale cu corpul susținut de o coardă dorsală sau de coloana vertebrală; (și la sg.) animal din această încrengătură. – De la coardă (după fr. cordés).

cordát¹ adj. m., pl. cordáți; f. cordátă, pl. cordáte

cordát² s. n., pl. cordáte

cordát adj. m., pl. cordáți; f. sg. cordátă, pl. cordáte

cordát s. n., pl. cordáte

CORDÁT, -Ă adj. În formă de inimă; cordiform. [Cf. fr. cordé, lat. cor – inimă].

CORDÁTE s.n.pl. (Zool.) Încrengătură de animale, cuprinzând peștii, amfibienii, reptilele, păsările și mamiferele, care se caracterizează prin prezența unui schelet axial; (la sg.) animal din această încrengătură. [Sg. cordat. / < germ. Kordaites, cf. fr. cordés].

CORDÁT, -Ă adj. în formă de inimă; cordiform. (< fr. cordé, lat. cordatus)

CORDÁTE s. f. pl. încrengătură de animale celomate cu coardă dorsală, schelet axial și sistem nervos tubular, așezat dorsal. (după fr. cordés)