corai

coarăí v vz corăi

corái ai [At: DN³ / E: fr corail] De culoare roșu spre galben.

corăí vi [At: DA ms / Pzi: ~ésc și córăi/ E: fo] 1 (D. ciori) A croncăni. 2 (D. mațe) A chiorăi.

CORÁI adj. invar., s. n. 1. Adj. invar. De culoare roșie cu nuanțe de galben. 2. S. n. Culoare corai (1). – Din fr. corail.

CORÁI adj. invar. (Adesea substantivat) De culoare roșie cu nuanțe de galben. – Din fr. corail.

corái¹ adj. invar.

*corái² s. n., art. coráiul

corái adj. invar. (sil. -rai)

CORÁI adj. invar. De culoarea coralului, roșu de coral; coraliu. // s.m. v. coral [în DN]. [< fr. corail, cf. gr. korallion].

CORÁI adj., inv., s. n. (de) culoarea coralului¹, roșu. (< fr. corail)

CORÁI adj. invar. și substantival Care este de culoare roșie cu nuanțe de galben. [Sil. -rai] /<fr. corail

corăí, pers. 3 sg. córăie, corăiéște, vb. IV (reg.) 1. (despre cioară, corb) a croncăni, a cârâi. 2. (despre mațe) a chiorăi, a ghiorăi, a ghiorțăi.

chĭórăĭ și -ĭésc, ghĭórăĭ și -ĭésc, a -í v. intr. (imit. d. chĭor-chĭor, ghĭor-ghĭor, huĭetu mațelor goale; ung. korogni. V. cîrîĭ, chirăĭ, cherlăĭ. Se zice despre mațe, care fac chĭor-chĭor cînd ți-e foame. Se zice și despre curcĭ cînd țipă facînd chĭor-chĭor. – În Trans. a corăí.

córăĭ, V. chĭorăĭ.