controversa

controversa vt [At: DA ms / Pzi: ~séz/ E: fr controverser] (Rar) A discuta, în contradictoriu, asupra unei probleme de principiu.

controvérsă sf [At: ARISTIA, PLUT. / Pl: ~se / E: fr controverse] 1 Discuție în contradictoriu asupra unei probleme de principiu. 2 (Fam) Discuție aprinsă. 3 (Fam; pex) Ceartă.

CONTROVERSÁ, controversez, vb. I. Tranz. (Rar) A discuta în contradictoriu asupra unei probleme de principiu. – Din fr. controverser, lat. controversare.

CONTROVÉRSĂ, controverse, s. f. Discuție în contradictoriu (asupra unei chestiuni principiale); (fam.) discuție aprinsă, ceartă, neînțelegere. – Din fr. controverse.

CONTROVERSÁ, controversez, vb. I. Tranz. (Rar) A discuta în contradictoriu asupra unei probleme de principiu. – Din fr. controverser, lat. controversare.

CONTROVÉRSĂ, controverse, s. f. Discuție în contradictoriu (asupra unei chestiuni principiale); (fam.) discuție aprinsă, ceartă, neînțelegere. – Din fr. controverse.

CONTROVÉRSĂ, controverse, s. f. Discuție în contradictoriu asupra unei chestiuni principiale, fl ispitea... dorința de a mai gusta din fructul acum interzis al controverselor acerbe. C. PETRESCU, Î. II 215. Aci vrînd-nevrînd trebuie să mă urmezi... într-o lungă controversă, în care filologia are să se amestece cu istoria naturală. ODOBESCU, S.III 24. ♦ Discuție aprinsă, neînțelegere. Ca să nu piardă timpul, începu să completeze coloanele unui tablou, așteptînd pînă se va aplana controversa de afară. C. PETRESCU, Î. II 149. Gospodina a curmat controversa cu o ușoară încruntare a sprîncenelor. C. PETRESCU, A. 291. Se încinse o controversă asupra notei, fiecare revendi- cînd pentru sine obligația de a plăti. REBREANU, R. I 42.

controversá (a ~) (rar) vb., ind. prez. 3 controverseáză

controvérsă s. f., g.-d. art. controvérsei; pl. controvérse

controversá vb., ind. prez. 1 sg. controverséz, 3 sg. și pl. controverseáză

controvérsă s. f., g.-d. art. controvérsei; pl. controvérse

CONTROVÉRSĂ s. 1. litigiu. (~ a fost rezolvată.) 2. discuție, dispută, (pop.) sfadă. (O ~ vie în jurul...)

CONTROVERSÁ vb. I. tr. A discuta în controversă asupra unui subiect, a susține o controversă. [< fr. controverser].

CONTROVÉRSĂ s.f. Discuție contradictorie asupra unei chestiuni de principiu. ♦ (Fam.) Discuție aprinsă, ceartă, sfadă, scandal; neînțelegere. [Cf. fr. controverse, lat. controversia – lovitură].

CONTROVERSÁ vb. tr. a discuta în contradictoriu. (< fr. controverser)

CONTROVÉRSĂ s. f. discuție în contradictoriu asupra unei chestiuni; polemică, dispută. ◊ (fam.) discuție aprinsă. (< fr. controverse)

CONTROVÉRSĂ ~e f. Discuție în contradictoriu (asupra unei probleme); polemică. [G.-D. controversei] /<fr. controverse

controversà v. a discuta, a desbate.

controversă f. desbatere asupra unei chestiuni de filozofie sau de teologie.

*controvérsă f., pl. e (fr. controverse, lat. controversia, d. contro-, contra, și versus, întors. V. vers, vărs). Dispută, discusiune, contestațiune, neînțelegere (maĭ ales teologică și juridică).

*controverséz v. tr. (fr. controverser; lat. controversari e intr.). Pun în controversă, contestez.

CONTROVERSĂ s. 1. litigiu. (~ a fost rezolvată.) 2. discuție, dispută, (pop.) sfadă. (O ~ vie în jurul...)