contabilizare

contabiliza vt [At: EV. CONT. 26 / Pzi: ~zéz / E: fr comptabiliser] 1 A înregistra o operație economică sau financiară în conturi. 2 A opera într-un cont.

contabilizáre sf [At: ZAHARESCU, E. P., ap. DA ms / Pl: ~zắri E: contabiliza] Înregistrare contabilă.

CONTABILIZÁ, contabilizez, vb. I. Tranz. A înregistra o operație economică sau financiară în conturi (1). – Din fr. comptabiliser.

CONTABILIZÁRE s. f. Acțiunea de a contabiliza și rezultatul ei. – V. contabiliza.

CONTABILIZÁ, contabilizez, vb. I. Tranz. A înregistra o operație economică sau financiară în conturi (1); a opera într-un cont. – Din fr. comptabiliser.

CONTABILIZÁRE s. f. Acțiunea de a contabiliza și rezultatul ei. – V. contabiliza.

CONTABILIZÁ, contabilizez, vb. I. Tranz. A înregistra o operație contabilă în conturi (1); a opera într-un cont.

CONTABILIZÁRE s. f. Acțiunea de a contabiliza.

contabilizá (a ~) vb., ind. prez. 3 contabilizeáză

contabilizáre s. f., g.-d. art. contabilizắrii

contabilizá vb., ind. prez. 1 sg. contabilizéz, 3 sg. și pl. contabilizeáză

contabilizáre s. f., g.-d. art. contabilizării; pl. contabilizări

CONTABILIZÁ vb. I. tr. A opera într-un cont, a înregistra o operație contabilă în conturi (1). [< fr. comptabiliser].

CONTABILIZÁRE s.f. Acțiunea de a contabiliza și rezultatul ei. [< contabiliza].

CONTABILIZÁ vb. tr. a înregistra operații economice și financiare în conturi (1). (< fr. comptabiliser)

A CONTABILIZÁ ~éz tranz. (operații economice sau financiare) A înscrie la contabilitate; a înregistra în contabilitate; a înregistra în conturi. /<fr. comptabiliser