conlucra

conlucrá vi [At: MARCOVICI, D. 86/13 / Pzi: ~réz, (Trs) conlucru / E: con¹- + lucra] 1 A colabora (cu cineva). 2 A contribui la o acțiune.

CONLUCRÁ, conlucrez, vb. I. Intranz. A colabora (cu cineva), a contribui la o acțiune comună. – Con¹- + lucra (după fr. collaborer).

CONLUCRÁ, conlucrez, vb. I. Intranz. A colabora (cu cineva), a contribui la o acțiune. – Con¹- + lucra (după fr. collaborer).

CONLUCRÁ, conlucrez, vb. I. Intranz. 1. A lucra împreună cu cineva, a colabora. Se întreprinse publicarea unei foi literare, la care conlucram noi toți care scriam. NEGRUZZI, S. I 334. Cometă cu lungi coade... Ce! ai uitat tu oare potopul d-altădată, La care, cum s-aude, destul ai conlucrat? ALEXANDRESCU, P. 160. 2. A concura; a contribui. Toate conlucrau la încurajarea lui.

conlucrá (a ~) (-lu-cra) vb., ind. prez. 3 conlucreáză

conlucrá vb. (sil. -cra), ind. prez. 1 sg. conlucréz, 3 sg. și pl. conlucreáză

CONLUCRÁ vb. v. colabora.

CONLUCRÁ vb. I. intr. A lucra împreună cu cineva, a colabora; a contribui la o acțiune. [< con- + lucra, după fr. collaborer].

CONLUCRÁ vb. intr. a colabora, a-și aduce contribuția la o acțiune. (după fr. collaborer)

A CONLUCRÁ ~éz intranz. A lucra împreună; a participa la elaborarea unei opere sau la realizarea unei acțiuni comune; a colabora; a coopera. /con- + a lucra

conlucrà v. a lucra împreună cu altul.

*conlucréz v. intr. (con- și -lucrez). Colaborez.

CONLUCRA vb. a colabora, a coopera. (~ pe multiple planuri.)