congestie

congéstie sf [At: DA / P: ~ti-e / V: (înv) ~iune / Pl: ~ii / E: fr congestion, lat congestio, -onis] (Med) I 1 Aflux excesiv de sânge într-o anumită parte a corpului Si: (pop) aprindere. 2 (Îs) ~ cerebrală Acumulare foarte mare de sânge în vasele cerebrale. 3 Boală provocată de afluxul excesiv de sânge într-o anumită parte a organismului.

CONGÉSTIE, congestii, s. f. Aflux excesiv de sânge într-o anumită parte a corpului; boală provocată de acest aflux. ◊ Congestie cerebrală = accident vascular cerebral. – Din fr. congestion, lat. congestio.

CONGÉSTIE, congestii, s. f. Aflux excesiv de sânge într-o anumită parte a corpului; boală provocată de acest aflux. ◊ Congestie cerebrală = acumulare foarte mare de sânge în vasele cerebrale. – Din fr. congestion, lat. congestio.

CONGÉSTIE, congestii, s. f. Aflux anormal de sînge într-o parte a corpului. V. aprindere. Congestie pulmonară. Congestie cerebrală. – Pronunțat: -ti-e.

congéstie (-ti-e) s. f., art. congéstia (-ti-a), g.-d. art. congéstiei; pl. congéstii, art. congéstiile (-ti-i-)

congéstie s. f. (sll. -ti-e), art. congéstia (sil. -ti-a), g.-d. art. congéstiei; pl. congéstii, art. congéstiile (sil. -ti-i-)

CONGÉSTIE s. 1. v. congestionare. 2. v. inflamație.

CONGÉSTIE s.f. Aflux anormal de sânge într-o anumită parte a corpului (datorat unor tulburări); boală provocată de acest aflux; hiperemie. [Gen. -iei, var. congestiune s.f. / cf. fr. congestion, lat. congestio].

CONGÉSTIE s. f. aflux anormal de sânge într-o anumită parte a corpului, de natură inflamatorie; hiperemie. (< fr. congestion, lat. congesstio)

CONGÉSTIE ~i f. 1) Aflux excesiv de sânge într-o parte a corpului. 2) Boală provocată de acest aflux. ~ cerebrală. ~ pulmonară. [Art. congestia; G.-D. congestiei; Sil. -ti-e] /<fr. congestion, lat. congestio, ~onis

*congestiúne f. (lat. congéstio, -ónis. V. gestiune). Acumularea sîngeluĭ în vasele unuĭ organ: congestiune cerebrală. – Și -éstie.

CONGESTIE s. 1. congestionare, înroșire, (pop. fig.) aprindere. (~ a feței.) 2. (MED.) inflamație, iritație. (~ a unei plăgi.)